Dacă Traian Băsescu prelua rolul opoziţiei, trebuia să plece din sală, noua cutumă PNL-PSD-PC. Să apară seara la domnu’ Gâdea în studio şi la doamna Stancu, prin telefon. Or, această atitudine era imposibilă, nu doar fiindcă Domnia Sa era gazda negocierilor cu partidele, ci şi pentru că preşedintele n-a vrut să treacă în opoziţie. Şi-a asumat, conjunctural, rolul de substitut al opoziţiei. Sursa: EVZ

Substitut? Uite ceva la care chiar ne pricepem! Nevoia ne-a învăţat să trăim cu înlocuitori şi ne-au intrat atât de tare în sânge încât nu ne putem lipsi de ei. Mai ţineţi minte? Înainte de 1989, beam nechezol (două părţi cafea, opt părţi ovăz, adică furaj pentru cai, de unde şi numele năstruşnic) pe post de cafea şi cicoare pentru că nu se găsea cacao. Soia se înghesuia alături de zgârciuri într-un maţ necomestibil, vândut în doze homeopatice ca salam. Mâncam parizer prăjit în loc de fleici, ne săturam cu "Fraţii Petreuş" pe post de pui la rotisor, banane substituind cadoul de Crăciun. Beam vin spumant în loc de şampanie, sifon în loc de apă minerală carbogazoasă, Brifcor în loc de răcoritoare, un fel de lapte "light" în locul lichidului care fusese stors programatic de unităţile de grăsime, şpriţ curat - vorba nostalgicului Cornel Dinu, o, vai! - în loc de vin curat.

Mai puneam pe noi un palton pe post de plapumă şi foloseam reşoul cu funcţii de calorifer şi de aragaz. Fumam Bucegi şi Snagov fără filtru în loc de ţigări, dădeam la sapă în loc de pregătire militară, procuram Kent şi ness pe post de valută, ofeream mici atenţii pe post de teme, cheia agăţată de gât suplinea educaţia. La televizoarele alb-negru puneam filtru ca să pară color, ne uitam la bulgari în loc de televiziunea română, ni se băgau pe gât V.C. Tudor şi Nicolae Dragoş ca înlocuitori de poeţi, Cenaclul Flacăra ca substitut de concerte.

Deloc în ultimul rând, dispari