- Diverse - nr. 650 / 14 Octombrie, 2010 Animalele au suferit dintotdeauna alaturi de oameni. Animalele domestice au avut de mii de ani privilegiul de a fi scoase din jungla naturii plina de primejdii si crescute pe langa asezarile umane. Au purtat din vechime nume ca si oamenii, au fost bine hranite si protejate. In traditia si cultura poporului roman, animalele erau considerate ca membri ai familiei, iar cand se intampla un accident sau chiar moartea naturala a unora sau instrainarea prin vanzare _ jalea familiei era mare. Fiind de la tara, am cunoscut de mic relatia om-animale, am participat la muncile campului, cu atelaje trase de boi. Ei aveau nume din natura, Bujor si Codru, si erau legati de familie. Chiar daca eram sub poalele dealului, asistati de mosu, cand venea tata de la serviciu (CFR-ist fiind) si ii striga pe nume de pe malul Muresului, boii, cu plug cu tot, mergeau pana la Mures, unde primeau o bucata de paine, purtata in cufar pana la Oradea. Am simtit suferintele animalelor in indelungata mea activitate in mijlocul celor care nu cuvanta si asteapta un ajutor. In perioada cand am lucrat ca veterinar de tara in cateva asezari din Campia Transilvaniei, am cunoscut apoi suferintele animalelor de experienta, la facultate, si apoi in 40 de ani de activitate de cercetare tot intre suflete necuvantatoare. De multe ori relatia animale-om m-a impresionat. Era prin anii 1961, intr-o localitate mare, din campie, cand la o familie saraca, unica vaca, izvorul de hrana a familiei sarace, tragea sa moara de o "tetanie de iarba", boala grava produsa de o scadere de calciu si magneziu. Eram tanar, ambitios, dornic de cunoastere si afirmare. Am rezolvat situatia grava prin injectarea unor solutii de calciu si magneziu, intravenos, si a carbunelui vegetal (pe gura). Tabloul cu bucuria membrilor familiei dupa refacerea vacii nu se va uita niciodata. Dar am vazut