„Poarta Turcească" a fost aproape distrusă prin „restaurarea" din anii '90, în cadrul căreia au fost eliminate elementele decorative clasice, ionice şi corintice.

După recenta relatare în „România Liberă" a distrugerii operelor de artă monumentală din Ţiglina 1, secretarul Comisiei de Cultură a Camerei Deputaţilor, deputatul Florin Pâslaru, i-a adresat un protest scris primarului Dumitru Nicolae. „Un protest, în sensul bun al cuvântului, să nu mai emită autorizaţii de construcţie unde există lucrări de artă monumentală, ca mozaicurile din Ţiglina", ne-a explicat deputatul. Un monument tratat cu ambiguitate de edili este şi „Poarta Turcească", situată în centrul vechi al Galaţiului.

Deputatul Pâslaru promite o finanţare de 100.000 euro pentru restaurarea monumentului. Problema s-a mai pus în anii '80, când „Poarta Turcească" ar fi trebuit înglobată într-un ansamblu arhitectonic, în construirea unui han similar Hanului lui Manuc. „Problema restaurării acestei «Porţi» s-a pus în anii '80, când au fost alocate fonduri la Comitetul de Cultură. Banii se consumau, dar acolo nu venea nimeni măcar să dea cu o bidinea. Până la urmă s-a muşamalizat", ne-a declarat prof. univ. dr. Mihalache Brudiu, care a lucrat ca arheolog la Muzeul de Istorie Galaţi. Chiar denumirea de „poartă turcească" este improprie, pentru că nu a fost poarta unui han turcesc, ci a hanului localnic, construită după moda vremii, fiind decorată cu elemente orientale, dar şi de influenţă occidentală. Orientale sau occidentale, elementele decorative au fost „rase" în cadrul unei „renovări" făcute după 1990. „Ca să i se spună aşa, ar fi trebuit să fie un stăpân turc, ori hanul acesta a fost al unui localnic. Tipul acesta de poartă e important, pentru că a avut o serie de elemente ornamentale redate într-o stucatură în care erau şi elemente din arhitectura greacă clasică, corintice, cu colo