N-am mai fost înjurată ca pentru articolul “Dictatorul a fugit”. De la Finanțe, deocamdată de la campania electorală încoace. Cu diferența că pe atunci mă înjurau postacii lui Geoană, iar acum ăia oranj. Că mă îndoiesc că sunt oameni de bine, mulțumiți de modul în care administrează guvernul Boc țara. Asta e bine, mai rămân postacii de la PNL. Nu că m-ar deranja, de-aia am și lăsat comentariile în grobianismul lor total pe site să vadă și restul lumii ce moluște au acces la tastatură. În rest, am destui ani de presă încât să decelez între postaci și comentatori.

Și încă o dată: nu sunt angajata lui Vîntu. Nu mă interesează dacă plătește salariile sau nu decât în măsura în care mai am prieteni ce lucrează în trust și care își fac treaba profesionist. Deci lăsați-mă cu “Vîntu te-a pus să scrii”. Cred că au explicat deja colegii mei de zeci de ori cum funcționează Voxpublica.

Pe fondul problemei: angajații de la Finanțe au dreptate. Pentru că, deși moda “stimulentelor” oferite după bunul plac al șefilor trebuia tăiată din rădăcină, onor guvernanții trebuiau să se gândească ce pun în loc (ceva legal), după ce au încurajat-o ani de-a rândul. Nu să taie 60% din veniturile angajaților (când era vorba de 25%), lăsându-i cu fluturași de salariu sub salariul minim pe economie. Pentru că cei care demonstrează la minister nu sunt șpăgarii ăia care iau mii de euro ca să închidă ochii la nereguli, aceia nu trăiesc din salariu. Sunt funcționarele de rând. Dar, bineînțeles, guvernul întâi taie coada pisicii cu tot câteva vertebre din spinare și după aia se întreabă de ce nu mai prinde șoareci.

Revenind la postacii oranj, se pare că disperarea e destul de mare în rândul lor. Amușinează o schimbare. Tonul lor isteric rezonează însă cu cel al Nașului de pe B1, care îl incita ieri prin telefon pe ministrul Ialomițianu să-l dea afară pe tatăl lui Radu Soviani din M