- Comentariu - nr. 650 / 14 Octombrie, 2010 Romanilor (ne referim la cei "de rand") nu le-a mers niciodata bine. Explicatii? Cu nemiluita. Evaluatorii economici ne spuneau ca, prin anii '80, circa 80 la suta din produsele romanesti nu faceau fata competitiei pe piata internationala; ca, din cauza slabei productivitati (si a pierderilor mari), banii obtinuti din vanzarea acestor produse nu acopereau costurile producerii lor si, ca urmare, salariile erau mici, iar bugetele acordate invatamantului, sanatatii, infrastructurii, insuficiente. Explicatia care ni se "serveste" acum, in 2010, pe tava _ pentru leafa mica a romanului de pe strada _ o exprima realitatea, nu politicienii. O evaluare facuta, de curand, releva ca, in contractele pe bani publici cu devize nerusinat de umflate, spagile si comisioanele cumuleaza cel putin 30% din valoarea acestora. Unii analisti politici si ziaristi vorbesc chiar de 40% sau chiar 50%. Sunt voci care afirma, spre exemplu, ca se fac plati pentru lucrari de asfaltare inexistente (sau doar existente pe hartie). Nu stim, e greu de dovedit, dar dupa ritmul de melc in care decurg (avanseaza) lucrarile la autostrada Transilvania (de care nu se mai aude si scrie nimic!), si nu numai, se pare ca asertiunea de mai sus are o baza reala, credibila. Ni se spune, adeseori, ca s-a gresit. Dar cu greseli "cinstite" s-au facut uriase averi necinstite. Urmarea? Daca inainte de '89, romanul cu leafa mica se imprumuta pentru a cumpara alimente la suprapret, astazi, in 2010, se imprumuta pentru a-si plati chiria. Atunci care e diferenta "la leafa" intre cea de dinainte de '89 si cea de acum? Raspunsul este simplu: inainte avea leafa mica din cauza "pierderilor", acum, din cauza hotiilor. Curios, dar, desi, dupa '89, am vrut, cu totii, sa avem incredere in democratie, in presa libera, in Parlament, in Presedintie, in Justitie, ne-am inselat. La noi, in