Multe şi folositoare lucruri am mai aflat de la Vasile Popescu, la Festivalul Cârnaţilor de Pleşcoi. Dar mai ales m-am bucurat de secretele cele bine păstrate, pe care am reuşit să le "smulg" pentru domniile voastre. "Un cârnat pe care vrei să îl ţii o perioadă mai îndelungată de timp, trebuie să-l făcăluieşti, ca el să devină mai plat şi să se usuce uniform, să nu se deprecieze la mijloc", îmi zice. "De aceea, o să vedeţi, unii sunt mai uscaţi, dar mai plaţi, iar alţii sunt mai cruzi şi mai rotunzi. Aceştia se consumă mai repede. Nu au o perioadă de păstrare mai îndelungată. Cei uscaţi ţin o perioadă mai lungă de timp şi se mănâncă de preferat cu covrigi de Buzău". Omul vorbeşte mult şi cu enormă bucurie despre produsul muncii lui, aşa că-mi spun: "Iată un om fericit. Mănâncă acasă, cât poate, numai cârnaţi de Pleşcoi!" Să fie chiar aşa? "Care este meniul dumneavoastră preferat?", îl întreb. "Pentru mine, marea plăcere este acel cârnat de Pleşcoi pe care l-ai scos de la dogoarea de fum şi l-ai mâncat acolo. Îi curge mustul din el atunci. Este una dintre plăcerile mele cele mai mari, deşi nu sunt mare carnivor. Mănânc o ciorbă de legume şi dimineaţa când mă scol, dacă am. Sunt un mare mâncător de ciorbe şi de supe. Sunt un condu­cător auto, aşa că nu beau decât seara un pahar de vin sau o bere. Cât despre ţuică, deşi se zice că merge cu cârnaţii de Pleşcoi, nu prea beau. Dacă nu eşti obişnuit de mic, nu prea bei. Dar am fost acum vreo câţiva ani la Zalău, Satu Mare. Şi am luat o gură de pălincă de mi-a mers la suflet, mamă-mamă! Dar totul e cu măsură". Numai la condimentele pentru cârnaţi să fie fără măsură? "Condimentele se pun după reţeta proprie. Totul ţine de reţetă. Şi trebuie şi tu să te ţii de ea. Dacă schimbi ceva, se duce tot ce ai muncit. Secretul este în reţetă şi în calitatea cărnii şi a condimentelor pe care le pui. Dar fără suflet nu se face nimic", îm