Scandalul stimulentelor la Ministerul Finanţelor are o vedetă clară: sindicalistul Vasile Marica. Prin poziţia ocupată – ministru de Finanţe – Gheorghe Ialomiţianu trebuia să devină, volens-nolens, protagonist, chiar dacă, în prima zi, şeful de la ANAF Sorin Blejnar i-a luat faţa.

De altfel, primele ore ale conflictului au scos în evidenţă un ministru şovăitor, conciliant, dar nepregătit pentru situaţii limită. A pierdut puncte în urma acestui comportament, dar a recuperat apoi, sprijinit tocmai de liderul sindicaliştilor! (Marica a subliniat în mai multe rânduri profesionalismul ministrului şi deschiderea acestuia pentru negocieri.) De înţeles, până la urmă: sindicaliştii vor să-şi rezolve problema şi nu să înlocuiască un ministru slab, simplă unealtă în planurile guvernului.

Atacul cel mai dur la adresa lui Ialomiţianu a venit în urmă cu câteva minute, la RealitateaTV. Cu hârtii oficiale, se dovedeşte că în calitate de director adjunct la direcţia de Finanţe din Braşov, Gheorghe Ialomiţianu nu doar a încasat mult hulitele, astăzi, stimulente, dar a şi acţionat în instanţă statul român pentru a recupera sume care i-ar fi fost, în mod injust, suspendate la plată. În 2007 şi 2008, Ialomiţianu încasa aproape 200 000 de mii de lei (salariu şi stimulente), adică minim 100 000 de lei în stimulente. Prime de performanţă? Nu neapărat, în condiţiile în care, în anii respectivi, direcţiile conduse de Ialomiţianu au colectat sume mai mici decât în perioadele anterioare, din TVA, de exemplu.

Miza este limpede: credibilitatea lui Ialomiţianu este grav şubrezită de faptul că ani de zile, cât a lucrat în instituţiile subordonate ministerului de Finanţe, a încasat stimulentele pe care astăzi le consideră “plătite contrar legii”! Lipsă de consecvenţă care poate fi uşor confundată cu lipsa de moralitate, pentru a fi apoi rapid convertită în lipsă de autoritate. @