A fost nevoie de o acțiune în forță pentru ca ministrul Finanțelor să facă ceea ce trebuia făcut de ani de zile: să se constituie comisii care să verifice acordarea “stimulentelor”, pentru ca acestea să nu mai fie acordate discreționar de șefuleți. Deci, se poate ca măsurile de tăieri de venituri să se facă de la caz la caz, cu cap, nu cu barda. Din păcate, mesajul pe care îl vor percepe bugetarii va fi acesta: cu cât ești mai violent și țipi mai tare, ameninți ministrul și ocupi sediul, cu atât îți vei păstra mai mulți bani. Bugetarii de la Educație au aplicat deja o metodă similară. Vor urma și alții.
De vină este, desigur, ministrul Vlădescu, conform actualului ocupant al fotoliului, Ialomițianu, pentru că în vremea lui apăruseră semnale că stimulentele sunt acordate aiurea. Asta se traduce, însă, în faptul că guvernul Boc, fie el 1, 2 sau 3, este de vină pentru neprofesionalismul cu care s-au luat măsurile de austeritate. Dar și noul ministru, pentru că nu a aplicat măsura de verificare a stimulentelor decât după ce i-a lăsat pe angajați cu venituri sub salariul minim pe economie și, ca urmare, a fost nevoit să fugă cu SPP-ul.
Conform colegilor mei care se ocupă de mai mulți ani de finanțe, doi miniștri au încercat până acum să includă așa-zisele stimulente în salariul de bază, dar s-au lovit de refuzul eșalonului imediat inferior, care nu dorea să își piardă pârghiile prin care controlează subalternii. Dacă faptul că nu au reușit să se impună nu înseamnă impotență politică a miniștrilor, nu știu cum poate fi numită…Iar domnul Ialomițianu și actualii lui colegi care și-o vor lua peste freză zilele acestea plătesc urmările.
A fost nevoie de o acțiune în forță pentru ca ministrul Finanțelor să facă ceea ce trebuia făcut de ani de zile: să se constituie comisii care să verifice acordarea “stimulentelor”, pentru ca acestea să nu mai fie acordate d
