O nouă rundă de certuri, dispute şi tururi de forţă între Comisia Europeană, Parlamentul European şi guvernele statelor din zona Euro se întrevede ca urmare a propunerilor de reformă a pactului de stabilitate al UE, prin care Comisia încearcă să-şi mărească prerogativele în privinţa politicilor fiscale şi economice ale statelor din zona Euro.

Scopul reformei elaborate de o comisie de experţi sub conducerea preşedintelui Consiliului European, Herman van Rompuy, este de a impune statelor din zona Euro o politică economică mai solidă decât până acum. În primul rând, Comisia cere dreptul de a interveni nu numai în cazul depăşirii deficitului bugetar cu mai mult de 3% din PIB, dar şi dacă datoria publică va depăşi 60% din PIB. În acest al doilea caz, datoria publică va trebui să scadă anual cu 5%, iar dacă aceasta nu se va întâmpla, va fi iniţiată procedura privind deficitul excesiv. Această procedură va fi şi ea obiectul unei schimbări: odată cu iniţierea ei, statul vizat va fi obligat să depună o garanţie în valoare de 0,2% din PIB. Se va lua în considerare dacă această sumă va fi extrasă parţial din bugetul statului sau dacă va fi acoperită integral prin reducerea anumitor finanţări UE, cel mai probabil din fondurile de dezvoltare. Dacă statul nu reuşeşte să îşi menţină datoriile sub plafonul impus de Comisia Europeană, această garanţie va fi transformată într-o plată de pedeapsă. Teoretic, acest lucru a fost posibil şi până acum, însă nu a fost pus niciodată în practică. În acest moment, împotriva a 25 din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene sunt în curs proceduri privind deficitul excesiv.

Deoarece în aceste condiţii ar fi posibil ca unele state să formeze un bloc care să voteze împotriva penalizărilor, Comisia doreşte să impună o limitare a dreptului de veto. Dacă până acum era suficient ca o treime din miniştrii de finanţe ai statelor europ