O operaţiune fără precedent, la care a participat şi NASA! Franklin Lobos, fost coechipier al lui Zamorano, şi ceilalţi 32 de mineri s-au mai născut o dată!

5 august 2010. O zi ca oricare alta s-a oprit brusc în Chile. Dintr-o dată, mina de cupru şi de aur San Jose, 45 de kilometri de oraşul Copiapo, s-a surpat, 33 de muncitori, 32 de chilieni şi un bolivian, rămînînd captivi în subteran, la 688 de metri adîncime. Printre ei, un fost fotbalist, Franklin Lobos, în vîrstă de 53 de ani, care jucase la Cobresal alături de Ivan Zamorano.

Semn de viaţă

Peste două săptămîni au fost căutaţi zadarnic. Apoi, în cea de-a 17-a zi, "prizonierii" au dat un semn de viaţă: "Sîntem bine toţi, ne-am adăpostit în refugiu!". Din acel moment, operaţiunile de salvare n-au încetat o clipă. Iniţial, s-a estimat că minerii vor fi aduşi la suprafaţă de Crăciun. Dar tehnologia şi ideile specialiştilor, inclusiv cei de la NASA, au întrecut orice aşteptări.

"Viva los mineros!"

13 octombrie 2010. În sfîrşit, Chile a respirat. După 68 de zile, cei 33 de mineri au fost salvaţi! Pe rînd, au intrat în capsula-minune Phoenix şi, în 15 minute, au ajuns la aer curat. Mario Sepulveda, un electrician de 39 de ani, a fost plin de energie. Şi-a îmbrăţişat copiii şi soţia, le-a oferit preşedintelui Sebastian Pinera şi inginerilor mostre de roci din mină şi a sărit în braţele salvatorilor, cîntînd ca pe stadion: "Chi-chi-chi, le-le-le! Viva Chile, mierda!" (Trăiască Chile, la naiba!) şi "Viva los mineros de Chile!".

Miracolul

Minerii au descoperit conexiunea miraculoasă. 33, numărul lor, era vîrsta lui Iisus. Apoi, în această perioadă, soţia unuia a născut o fetiţă, numită Esperanza. Şi, în final, au fost salvaţi de Phoenix, pasărea mitică regenerată din propria cenuşă.

68 de zile au stat cei 33 de miner