Vio de la buticul din staţia de tramvai e un personaj mitic (puneţi dumneavoastră accentele cum vreţi). E jumătate de om călare pe jumătate de litră de vin contrafăcut. Vio e Violeta şi, de şase ani de cînd o cunosc, nu i-am văzut niciodată încălţările. Ca alte surate de-ale ei, există numai de la jumătate în sus, încadrată de pachetele goale de ţigări lipite de geam, decolorate de soare pînă la umbrele pale a ceea ce ar fi trebuit să fie. Chipul bucălat al Violetei fără de vîrstă stă, luminos ca un punct, într-o fotogramă ameţitoare ca o punere în abis: napolitane împrăfate, cornuri încremate, seminţe în pijamale vărgate, gumă de mestecat, prezervative, ouă Kinder şi spirtul Mona.

DE ACELASI AUTOR O Cola de sfîrşitul lumii Despre domnul Goe, cu simpatie La poştă Timp Spirtul Mona are o grămadă de admiratori. Nu ştiu cîţi îl mai beau încă, însă ştiu că mulţi au stat ca la vernisaj la buticul lui Vio prima oară cînd l-a adus. Creatorul etichetei pare a fi clasicul împătimit de hîrjoneli sexuale cu uniforme. Infirmiera Mona de pe etichetă te invită la orice altceva, numai la o cinstită dezinfecţie nu. Coleg de vitrină cu Mona e vinul „Crîşmăriţa“. Catalogat în nomenclatoare oficiale a fi „băutură fermentată liniştit“ pare a-i agita definitiv pe vecinii din cartier. Laolaltă cu ceva ce se numeşte „Chef de chef“ şi „Doi cai frumoşi“, matrafoxurile astea formează un batalion letal aliniat ameninţător şi fermentînd liniştit pe partea stîngă în buticul Violetei. Se vînd la pet şi costă un pic mai mult decît un bilet de tramvai. Vio se pricepe la PR. M-a tutuit de la prima întîlnire. E mama, sora, consilierul matrimonial şi ăla financiar al fiecărui client. Învaţă repede ce ţigări fumezi, ce sucuri îţi plac, ce băuturi preferi. Dacă ieşi un pic din ritmul aprovizionării cu care ai obişnuit-o, nu se va sfii să remarce: „Aaa, aţi avut petrecere aseară!“. Sau: „Ai