Se vede că nu prea o ducem bine. De când cu "criza" asta blestemată, ne rostogolim vieţile din revoltă în revoltă şi din ură în ură. Sau din ură în revoltă şi viceversa. Până deunăzi, ne erau străine astfel de sentimente. Sau, la unii dintre noi, zăceau în stare latentă, după căderea comunismului.
Greşelile politice post-decembriste, falimentul economic şi social, le-au reactivat. Le-au scos din folder-ul memoriei acelor vremuri. Cine sunt purtătorii urii şi ai revoltei?! De o parte, Puterea politică, de cealaltă parte, victimele ei. Dar cine deschide "meciul" ?! Unii susţin că ura vine dinspre scaunele Puterii, în timp ce revolta face parte din "recuzita" de apărare a populaţiei care, la un moment dat, nemaiputând ţine piept avalanşelor de ură, iese în stradă.
Istoria omenirii abundă în episoade ale confruntării între artizanii urii şi exponenţii revoltei. Doar forma de manifestare diferă de la o epocă la alta. Balzac era de părere că "ura este viciul sufletelor înguste; ei o hrănesc cu toate meschinăriile lor şi o folosesc ca pretext pentru tiranii josnice." Ştim bine, însă, că atât ura cât şi revolta fac ravagii fizice şi sufleteşti şi la nivel microsocial, între oameni care nu au apucat să înveţe cât de periculos este să împrăştii ură la tot pasul. Izvorând din răutatea celor care nu prea au citit la viaţa lor şi nici nu au auzit de morala creştină, ura poate lua proporţiile unui uragan. Cea mai cumplită formă de ură este cea izvorâtă din filosofia meschină a unora dintre demnitarii Puterii.
Toate protestele, toate manifestările de revoltă din acest an, inclusiv cea mai recentă, a salariaţilor de la Finanţe, din toată ţara, nemulţumiţi de salariile mici pe care le primesc (e vorba de tăierea stimulentelor de către Guvern!) - se pare că oglindesc perfect combinaţia de ură, indiferenţă, "minciună", "incapacitatea de a guverna după o lege". De
