Motto: "Cultura este cam tot ce facem şi maimuţele nu fac" (Lordul Raglan)
Deschiderea clubului "Understage", mai exact a "rezervaţiei culturale Understage" (după cum a esenţializat specificul locaţiei Cristian Robu-Corcan în articolul de după consumarea evenimentului) ar putea marca pe harta culturală a Brăilei, cu toate nuanţele de rigoare, un moment de revoluţie. Altfel spus, picătura de New Age de care acest oraş, împietrit în umorile cumetriilor de cămin cultural şi în autismul greţos al instituţiilor de profil, are nevoie ca de aer. Nu pentru a epata, ci pentru a intra într-o etapă evolutivă, care în alte părţi ale ţării nu reprezintă altceva decât expresia unei normalităţi înscrise în tiparele bunului simţ al vieţii urbane. Spun "ar putea", deoarece totul depinde de cât de determinaţi vor fi regizorul Radu Nichifor şi artistul plastic Ion Sănduleac, iniţiatorii acestui proiect, să implementeze un management de absorbţie a diversităţii. Se zice că după cum va arăta recepţia de deschidere a unui club cu profil cultural, aşa va fi şi prestanţa lui. Consumatorii avizaţi de cultură şi de - să-l numim astfel - clubbing cultural, cunosc exactitatea acestei "paradigme". Aşadar, după cum a decurs startul proiectului şi după cum se anunţă grila culturală în viitor, în opinia mea, n-avem de ce să ne facem griji, căci "Understage" pare a fi pe banda albă ce duce spre drumul cel bun (însă un drum extrem de delicat!).
De 20 de ani, în vitrina culturală a Brăilei se perindă într-un flux ameţitor şi letal oricărei forme de expresie artistică şi, în definitiv, pretenţiilor civice ale unei comunităţi umane: intelectuali umpluţi cu rumeguş frecându-se vioi de picioarele şefilor judeţeni, poetese mistuite de fiori telenovelistici şi poeţi peltici cu "eul" înecat în prozodii liceale, diletanţi furioşi cu flegma pe buză şi piatra în sacoşă, pictori isterici în mâna
