…ca si Cartagina, Roberta Anastase a devenit casus belli. Nu Roberta Anastase per se. In sine, lidera Camerei Deputatilor nu e nici mai buna, nici mai netrebnica decat majoritatea celor care s-au perindat pe la sefia Camerei. Ca si Cartagina, insa, Roberta Anastase s-a transformat intr-un principiu: unele gesturi nu pot scapa nepedepsite. Nu poti calca in picioare toate regulile, in vazul intregii lumi – si asta tocmai in forul legislativ – fara a transmite mesajul ca legea e o gluma proasta si regulile sunt doar pentru catei. Fara a scuipa in obrazul ideii de legalitate. Mi se va spune ca si celelalte partide, aflate la putere, au facut la fel, dar n-au fost “prinse” - si ce? Se repara o nedreptate cu alta? Tupeul nu-i ca moartea, sa fie invins cu tupeul pre tupeu calcand. PNL si PSD au decis boicotarea sedintelor prezidate de Roberta Anastase – si bine au facut. O asemenea porcarie nu trebuie lasata nesanctionata. In locul lor, daca PDL ar fi facut la fel, as fi fost primul care sale aplaud pozitia. In mod firesc, solutia cea mai eleganta ar fi fost ca Roberta Anastase sa-si prezinte demisia, invocand macar eternele motive de sanatate, daca nu interesul national. (Bun, nici demisia lui Sever Voinescu n-ar fi de lepadat, insa ea n-ar satisface frustrarile protestarilor.)

Toata lumea ar fi fost, macar partial, multumita: PSD si PNL pentru ca si-ar fi vazut onoarea reperata, Anastase pentru ca a facut un sacrificiu politic fara a-l transforma intr-unul penal, PDL pentru ca gestul lui Anastase ar fi fost unilateral, neputand fi asimilat cu o cedare. Din motive care imi scapa – prostia, ca si inima, are propria-i ratiune, doar ca spre deosebire de inima, nici macar ea n-o mai intelege – Anastase a refuzat solutia eleganta, iar PDL a continuat sa o tina in brate, chiar si dupa respingerea promulgarii de catre Traian Basescu.

Dupa cum era de asteptat, de ai