O catastrofă precum cea din Ungaria se poate repeta oricând, iar autorităţile nu au pârghii să preîntâmpine o dramă. Sănătatea românilor din vestul ţării poate fi afectată de otrava marilor combinate, uzine şi mine, care sunt închise, dar nu şi dezafectate.

Dezastrul ecologic provocat de noroiul roşu din Ungaria aduce în actualitate un precedent românesc de acum aproape 40 de ani. Ruperea digului şi alunecarea muntelui de steril din iazul de decantare al exploatării miniere Certej, Hunedoara, au provocat în zorii zilei de 30 octombrie 1971 cea mai cumplită tragedie pe timp de pace din regiune. În dosarul anchetei făcute de Procuratura Hunedoara se menţionează că valul acid de steril a înghiţit, într-un sfert de oră, 89 de oameni şi a ras de pe faţa pământului şase blocuri de locuinţe, un cămin cu 30 de camere şi patru locuinţe individuale. Amploarea dezastrului a fost ascunsă de autorităţile comuniste pentru a nu fi obligate să declare doliu naţional. După un an de cercetări şi audieri, ancheta a decis că tragedia este urmarea unor împrejurări ce nu puteau fi prevăzute, nimeni nefiind vreodată condamnat pentru moartea celor 89 de persoane.

Preludiul morţii

Filmul tragediei de la Certej este povestit astăzi de supravieţuitorii şi martorii teribilelor evenimente din acea toamnă. Ioan Chirla este unul dintre martorii dezastrului din ‘71. Îşi aminteşte că la ora cinci fără cinci minute dimineaţa se îmbrăca pentru a merge la lucru, când a fost surprins de un zgomot puternic de crengi şi copaci rupţi. „Imediat s-au auzit trei explozii puternice şi s-a întrerupt curentul. Am ieşit repede din casă. Se auzeau pocniturile stranii pe care le făceau blocurile când se prăbuşeau sub forţa viiturii. Atunci au început să se audă în întuneric primele urlete şi strigăte după ajutor. Totul s-a petrecut în câteva minute. Cianura folosită în proc