Plecat din ţară de 19 ani, Horia Cicortaş devine fondator şi preşedinte al Forumului intelectualilor români din Italia, iniţiind acţiuni culturale prin care promovează imaginea României
Horia şi-a petrecut copilăria şi mare parte a tinereţii în Zalău până când, acum 19 ani, s-a mutat în Italia.
În toamna lui 1989 şi-a început cursurile universitare de „Îmbunătățiri funciare” la Institutul Politehnic din Timișoara – unde intrase prin concursul din vara anului precedent, pe care le întrerupe după un semestru, în intervalul căruia survenise căderea dictaturii și, deci, noi oportunități negate până atunci. „Mă refer la faptul că până la Revoluție facultățile socio-umane erau puternic ideologizate și de aceea atrăgeau puțini din elevii liceelor din Zalăul anilor Optzeci, toate de profil științifico-tehnic sau industrial, elevi care alegeau mai ales facultățile de inginerie sau de medicină. Alternativa, pentru cei care nu intrau la facultate și nu aveau pile, era munca în fabrici sau în cel mai bun caz, o slujbă de funcționar”, îşi aminteşte Horia.
După o pauză de un an şi jumătate, în care pleacă în Italia, a urmat cursurile de filozofie la Universitatea de Studii Orientale din Napoli, unde şi-a susţinut mai târziu şi teza de doctorat.
Membrii familiei sale de origine sunt toţi în Ardeal, mai puţin sora cea mare care s-a stabilit de nouă ani în Noua Zeelandă. Din 2008, este căsătorit cu artista italiană Letteria Giuffrè Pagano.
Ocupaţiile sale, în timpul studenţiei şi după, au fost din cele mai variate (vopsitor, zugrav, recepţionist, secretar, traducător, colaborator la Universitate etc.) pentru a-şi finanţa studiile. Căci, din păcate, în anii 90 nu putea beneficia, ca român sau mai bine zis ca „extracomunitar”, de bursă de studii. De-abia în 1999 a obţinut o primă bursă pentru un master la Napoli, iar în 2002-2003 o bursă de cercetare
