Scrisorile prinţului Vladimir Ghika adresate fratelui său din exil, Dimitrie, constituie o frescă tulburătoare a stalinismului din România.

Instalarea stalinismului în România este descrisă tulburător în nişte documente de familie care oferă o nouă perspectivă asupra acestui fenomen. De data aceasta este vorba de una dintre cele mai ilustre familii româneşti, cea a principilor Ghika. Această familie, care a dat domnitori ai Ţărilor Române, îi includea în epocă pe fraţii Vladimir şi Dimitrie. Dimitrie Ghika era fost ministru de Externe al României şi părăsise ţara împreună cu Regele Mihai I, după detronarea Majestăţii Sale de către comunişti. Prinţul Vladimir Ghika a avut posibilitatea să îşi urmeze fratele în exil, în Elveţia. El a rămas însă în ţară. Vladimir Ghika era preot celibatar şi a considerat că, dacă rămâne în ţară, va reuşi să îi servească pe credincioşii săi. Prinţul Ghika, născut ortodox, fusese hirotonit preot catolic, iar la acea vreme primise titlul de monsenior şi era singurul prelat din lume care avea dreptul de biritualism, adică avea dreptul să oficieze slujbe deopotrivă în rit bizantin şi în rit roman. Corespondenţa dintre Dimitrie şi Vladimir Ghika a fost purtată mai ales prin intermediul poştei diplomatice a Republicii Franceze şi în limba franceză. Ea a fost publicată într-o carte de excepţie, cu titlul „Fratelui meu din exil", apărută la Editura Galaxia Gutenberg. Acelaşi titlu îl poartă un documentar realizat de jurnalista Anca Berlogea sub auspiciile Signis România. Iată câteva fragmente din această frescă a stalinismului din România.

Arestări nesfârşite

Pe data de 22 aprilie 1948, Vladimir Ghika îi scria fratelui său: „Ceea ce cărţile poştale nu-ţi pot transmite este starea de nedescris din ţară, mai ales din ultima lună şi jumătate, de când au început arestări nesfârşite. Nu există familie cunoscută fără cineva închis.