Iarăşi e vorba de 80s revival, de care nu mai scăpăm, e ca o plasă pentru unii, ca o metaforă pentru alţii, cum e şi cazul dominicanului George Lewis Jr. Forget este, pe lîngă un exerciţiu aproape dansant, un conglomerat funcţional şi destul de sincer literar, deci bun pentru repetitivitate în player. Dar hipsteric pur, dacă ne gîndim că primele rezultate ne trimit către Pitchfork şi Popmatters, şi ignorat cu nonşalanţă de fani Depeche Mode, să zicem. Oricum ar fi, Forget se adaugă listei destul de lungi de albume bune lansate anul acesta, mai hotărît parcă faţă de 2009, indiferent de gen.

Now we are old as bread

We walk along our golden crest

We hide away for a week

We only look and don’t speak.

Este un album bun pentru că spre deosebire de chillwaveul ultimilor doi-trei ani, pentru că discuţia poate fi dusă şi acolo, nu pare industrializat sonor şi nici măcar patetic în discurs. Este peste The XX, comparaţia fiind făcut de cei de la Pitchfork, pentru că nu are intenţii electrice reci. Albumul este lansat la Terrible Records, o casă construită, se pare, din nimic de către Chris Taylor, care, printre altele, a produs ultimele trei albume Grizzly Bear. Ca să ne înţelegem.

Iarăşi e vorba de 80s revival, de care nu mai scăpăm, e ca o plasă pentru unii, ca o metaforă pentru alţii, cum e şi cazul dominicanului George Lewis Jr. Forget este, pe lîngă un exerciţiu aproape dansant, un conglomerat funcţional şi destul de sincer literar, deci bun pentru repetitivitate în player. Dar hipsteric pur, dacă ne gîndim că primele rezultate ne trimit către Pitchfork şi Popmatters, şi ignorat cu nonşalanţă de fani Depeche Mode, să zicem. Oricum ar fi, Forget se adaugă listei destul de lungi de albume bune lansate anul acesta, mai hotărît parcă faţă de 2009, indiferent de gen.

Now we are old as bread

We walk along our golden cr