Presedintele Iranului Mahmoud Ahmadinejad a sosit in Liban pe 13 octombrie, aceasta fiind prima lui vizita in Beirut de la preluarea puterii, ultima lui experienta in aceasta tara datand din anii '80, cand activa drept ofiter al Garzii Corpurilor Islamice Revolutionare, insarcinate cu pregatirea Hezbollah in Liban.
In contextual provocat de aceasta vizita, apare problema aliantei dintre Iran, Hezbollah si Siria, despre care grupul de analiza american Stratfor crede ca s-a aflat sub o imensa presiune in ultimii ani si a rolului tot mai proeminent al Siriei in Orientul Mijlociu.
Originele aliantei
Alianta trilaterala pe care o vedem astazi a avut la baza un pact bilateral, semnat in 1979 intre elita siriana de la acea vreme (Alawite-Baathist) si Republica Islamica a Iranului.
Este bine de stiut ca pentru Siria, Libanul reprezinta centrul Marii Sirii care a existat in vremurile Imperiului Otoman, pe acolo trecand principalele drumuri comerciale siriene catre Marea Mediterana.
Razboiul civil care a izbucnit in Liban in 1975 si prelungirea lui pana in anii '90, coroborata cu ridicarea in fruntea palestinienilor a Organizatiei de Eliberare Palestiniana a lui Yasser Arafat a zadarnicit si mai mult eforturile Siriei de a se impune in pozitia de lider regional.
Interesele Siriei in contracararea Irakului lui Saddam Hussein a determinat-o in cele din urma pe aceasta sa caute o alianta cu Iranul, in speranta formarii unui front de rezistenta in fata puterilor arabe ca Egiptul si Arabia Saudita.
Succesul Revolutiei Islamice din 1979 din Iran si intrarea tarii intr-un razboi lung cu Irakul, a determinat, la randul sau, puterea de la Teheran sa caute un aliat in persoana Siriei.
Miscarea de unificare a Palestinei lui Yasser Arafat s-a indreptat atunci catre Irak, lasand loc de manevra He
