Contactul cu semenii, esenţial

pentru supravieţuire

Încă din secolul al XIII-lea se ştie că oamenilor le face plăcere contactul cu semenii şi nu doar atât, ci şi faptul că această interacţiune fizică este esenţială pentru supravieţuire. În acea epocă, împăratul german Frederic II s-a făcut remarcat prin cercetările sale intense în domeniul ştiinţei naturale, un hobby destul de neobişnuit pentru un monarh din acele timpuri. Pentru a-şi lărgi orizontul de cunoaştere, împăratul a pus la cale o serie de experimente. Unul dintre acestea, care astăzi ar putea fi considerat crud şi controversat, s-a concentrat pe nevoia oamenilor de a avea contact fizic cu semenii lor şi a fost realizat pe un grup de orfani care au fost ţinuţi separat de ceilalţi copii din orfelinatele în care trăiau. Singurul contact cu oamenii pe care aceşti orfani îl aveau era cu doicile care îi hrăneau şi îi spălau. Aceste femei însă nu aveau voie să le vorbească micuţilor şi nici să arate vreun semn de afecţiune. Rezultatele acestui experiment a fost unul groaznic: potrivit documentelor, nici unul dintre copiii izolaţi nu a supravieţuit.

Rezultatul acestui experiment a fost confirmat ulterior de cercetătorii din epoca modernă, care susţin că acest contact cu semenii este la fel de important pentru oameni ca şi aerul, apa şi alimentele. Potrivit oamenilor de ştiinţă, îmbrăţişările le conferă fiinţelor umane un sentiment de siguranţă, iar săruturile pecetluiesc prietenii sau sunt simbolul intimităţii. Cercetătorii spun că atingerile sunt considerate un fel de „liant social“, un element vital pentru crearea de relaţii. Contactul fizic cu semenii include o gamă largă de gesturi - de la strângerea mâinii unei persoane oficiale până la o bătaie prietenească pe umăr între colegii de şcoală sau de serviciu. În multe culturi, atingerea reprezintă un ritual complex, care are propriile regul