Atunci când temperatura şi presiunea aerului scad, iar viteza vântului creşte, astmaticii au de suferit, simptomele bolii fiind agravate.

Când se produce o criză de astm, bronhiile se îngustează şi nu mai permit trecerea cu uşurinţă a aerului. Specialiştii afirmă că, în funcţie de legătura dintre expunerea la alergenii din mediu şi simptomele de astm, boala poate fi clasificată în două categorii: astm alergic şi nonalergic. În cazul astmului nonalergic, afecţiunea debutează mai frecvent în jurul vârstei de 30-40 de ani, persoanele având infecţii frecvente ale căilor respiratorii de tipul rinitelor, sinuzitelor, bronşitelor cronice sau polipozei (boală caracterizată prin dezvoltarea mai multor polipi pe aceeaşi mucoasă).

Pe de altă parte, astmul alergic este depistat mai des în perioada copilăriei şi a pubertăţii. În acest anotimp, praful, mucegaiul, polenul unor plante (artemisia şi ambrosia), care se întâlneşte chiar până la jumătatea lunii octombrie, sunt factori care agravează aceste crize atât în cazul copiilor, cât şi în cel al adulţilor.

În plus, infecţiile respiratorii, precum virozele specifice sezonului rece, pot duce la exacerbarea simptomelor, fie că este vorba despre astmul alergic, fie despre cel nonalergic. Crizele apar mai ales în timpul nopţii sau ziua, după expunerea la factorul sau la factorii alergeni. Evaluarea funcţiei respiratorii şi testele specifice de alergologie sunt investigaţii necesare pentru precizarea diagnosticului cert de astm bronşic şi pentru confirmarea componentei sale alergice.

Măsurile de igienă, esenţiale

În cazul astmului alergic, depistarea factorului declanşator şi înlăturarea acestuia sunt primele măsuri ce atenuează simptomele. Acest lucru poate fi făcut prin adaptarea activităţii astfel încât să reducem contactul cu alergenii din aer şi să renunţăm la plimbările în aer liber mai ales dim