Călăreţ pe asină Ziua îşi aduna bănuţi de lumină, Nu zornăiau, erau puţini, nu ajungeau să se lovească, Florile de castani, întunecate de nori şi de ploaie nu aveau de gând să se ofilească. Se amestecau în ele pruncia, miezul vieţii şi destrămarea, le uda o aghiasmă eternă ciorchinii pe ramuri şi nimeni nu mai ştia să oprească, trăgând de zăbale, ţintuind alergarea în hamuri. Doamne, cât de liberi şi de nesmeriţi se înalţă pe ei, se bulucesc, se sufocă, înjură, stufăriş de mădulare şi de cuvinte, închide-le gura cu un dumicat de prescură. Ţine-le firea în lanţ, găseşte-le cuşcă şi botniţă şi la picioare pune-le fiare. De ce ai aştepta să te vâneze şi apoi să te schingiuie şi să te omoare? Poţi să mergi blând şi şezând netemător, pe spinarea acestui cărăuş, pe cenuşia asină, te apropii încet şi creşti înspre moarte, ca s-o calci mai apoi cu lumină. 12 mai 2008 Iadul la modă Paladin în cămaşă de blugi şi bocanci, scufundaţi într-o smoală din iadul la modă, talpa groasă, şireturi descheiate şi limba încălţărilor ca o lavalieră la gleznă, Cântă-i, cântă-i iubitei, cu vocea ta arsă de sodă. Sunetul urcă din cerul gurii, din laringe, din snopul risipit al corzilor tale vocale, ca un scâncet în şinele de metrou. Paladin rătăcit într-o lume ce-şi doboară statuile, nu ţi-e dat să mai fii un erou. Nici asedii, nici pârjoliri de cetăţi şi ţinuturi duşmane, nici să-mpungi cu plachiul în pântec de cal, nici vărsare de sânge, nici jurământ de credinţă, nici solie sau car triumfal. Doar brăţara de ţinte şi sfoara sau şnurul, la încheietura mâinii şi un nou tatuaj şi respiraţia pe care o înveţi de la guru şi manualul despre sex şi sevraj. Se descheie cămaşa, se desfac lăbărţate şireturi, pieptul gol ca un tors de carton, nu berbec şi nici parapeturi, holograme în loc de amvon. Purpura inundă băltoace şi râuri, sângele tău pentru cronici nu mai ştie să scrie, Paladin în cămaşă de blu