Între 6 şi 10 octombrie 2010, la Pécs, Capitala Culturală Europeană, asociaţia ziariştilor din Germania, Netzwerk für Osteuropa-Berichterstattung, a organizat o conferinţă de mare amploare, cu participarea a peste 100 de invitaţi din 16 ţări. Organizatorii l-au invitat pe reputatul gînditor, eseist şi romancier Péter Nádas să deschidă lucrările acestei conferinţe. Din păcate, Péter Nádas a fost nevoit să renunţe în ultima clipă la participare, dar eseul său a întrunit toate aprecierile audienţei de la Pécs, la doar cîteva zile distanţă, cititorii revistei Observator cultural (al cărei colaborator de suflet este marele scriitor din Ungaria) avînd posibilitatea să-l vadă în traducere românească. (Anamaria POP) A falimentat şi cel de-al treilea mare experiment al modernizării. Sau, cel puţin, sîntem după eşecul primei lui faze. Nu urmează o epocă nouă, cum mulţi se tem şi tot atîţia speră, dar cu siguranţă va fi vorba despre un alt segment al epocii, esenţial diferit de cel anterior. Toate societăţile trăiesc din rezerva tradiţiilor. Deja în momentele schimbării regimului fusese clar că există democraţi maghiari consecvenţi, dar societatea maghiară nu are tradiţii democratice, astfel că cea de-a treia republică o să oscileze între statul paternalist şi unul bazat pe ordinea autocraţiei, între lumea tradiţiilor specifice perioadei Kádár şi cea specifică perioadei Horthy. În ultimele două decenii, n-a putut să se decidă şi să-şi asume nici principiile unui stat autocrat, nici pe cele ale unui stat paternalist, deşi a folosit formele mentale şi spirituale, precum şi metodele administrative ale ambelor. Se părea că un anume cadru exterior societăţii maghiare – vecinii, alianţa militară, Uniunea Europeană – nu i-ar permite să ajungă la o regresie istorică mai profundă. Presupunerea conţinea o doză de adevăr. După ce unul dintre partidele liberale s-a plasat în frunte