Blocajul în care a ajuns România în aceste zile are ca punct de plecare o situaţie similară cu ce s-a întâmplat recent la Spitalul Judeţean din Brăila. Mai exact, oamenii s-au trezit cu reduceri de 60% din salarii în urma unor măsuri pe lângă lege, luate fără nicio analiză elementară.

Vă aduceţi aminte cum cei din personalul sanitar mediu din Spitalul judeţean s-au trezit că nu li se mai plătesc gărzile şi alte drepturi legale c-aşa a vrut preşedintele CJ, Gheorghe Bunea Stancu? Şi acolo angajaţii s-au revoltat şi au fost de nestăvilit în momentul în care-au văzut că nu mai au ce pune pe masă, că nu mai au cu ce să-şi plătească datoriile la stat sau la bănci, că nu mai pot să-şi ţină copiii la facultate. Îmi aduc perfect aminte că asistentele medicale nu s-au revoltat pentru că li s-a tăiat 25% din salariu, ci pentru că, pe total venituri, s-au trezit cu reduceri de 60-70%. Ceea ce, să recunoaştem, este enorm! Nimeni nu putea anticipa în urmă cu doi, trei ani că va pierde 60% din venituri, astfel încât să nu angajeze niciun fel de cheltuieli suplimentare, însemnând rate la bănci şi altele asemenea. La fel de aberant s-a procedat şi cu angajaţii din finanţele publice. Trecând peste discursul lui Vasile Marica, unul dintre liderii sindicali care parchează o limuzină în faţa vilei sale, sunt convinsă că salariaţii din finanţe au acceptat tăierea de 25%. Aşa este corect! E criză şi, aşa cum sectorul privat a operat tăieri de salarii şi disponibilizări, tot la fel trebuie acţionat pentru scăderea cheltuielilor şi în sectorul bugetar. Disperarea provine din faptul că, la cei 25%, s-au adăugat procente serioase în plus. Culmea este că stimulentele de care se vorbeşte sunt cotă din sumele atrase la buget în urma controalelor efectuate de inspectorii de la finanţe. Cota este de 15%, iar din aceasta încă 30% merge în dotarea instituţiei. Practic, din munca angajaţilor be