Tot mai mulţi bucureşteni se înscriu la cursurile şi workshopurile de tango. Dacă acum câţiva ani fenomenul era aproape invizibil, astăzi se organizează din ce în ce mai multe petreceri cu acest stil de dans.
În Piaţa Romană, deasupra cinematografului Studio, într-un apartament cu aer interbelic răsună acorduri de tango clasic. În aer pluteşte o atmoseferă care aduce aminte de secolul XIX. Avocaţi, informaticieni, psihologi, copii şi vârstnici se mişcă armonios pe ritmurile profunde.
Cei mai mulţi au venit după serviciu, cu hainele în bagaje. Printre ei se află Monica, care dansează de cinci ani. Ea este jurist, şi în acelaşi timp unul dintre pionierii mişcării tango din Bucureşti. Plină de viaţă, cu zâmbetul pe buze, ea povesteşte cum a început această pasiune.
„Cea mai frumoasă vară din viaţa mea este cea în care am descoperit tangoul. Îmi petreceam nopţile dansând până dimineaţa, mă spălam şi mergeam direct la muncă. Colegii îmi spuneau că am slăbit şi arăt obosită, dar eu simţeam că trăiesc cu adevărat“, explică tânăra.
Un dans de conexiune, fără coregrafii
Primul pas într-un dans este să cauţi un partener compatibil. Invitaţia se face din priviri, de către bărbat, respectând regulile sociale. După ce femeia acceptă, el îi întinde mâna şi împreună păşesc pe ringul de dans.
Într-un dans bun cei doi parteneri devin una cu muzica, iar noţiunea timpului se pierde. Tangoul este un dans de conexiune, fără coregrafii şi ţine foarte mult de personalitatea dansatorilor.
„Toţi practicanţii au ceva special, toţi caută să se regăsească“, spune instructorul. Atunci când nu este instructor, Marian conduce un birou de arhitectură. El însuşi crede că acest dans l-a făcut să se redescopere. „Dacă regret ceva în viaţă, acel lucru este că nu am descoperit tangoul acum 10 ani“, spune el.
Unde învăţăm să d
