Blaga şi-a anunţat, practic, candidatura la preşedinţia PDL. A adăugat: în cazul în care lucrurile vor căpăta o anumită turnură. Adică se vor face presiuni ca funcţia să revină unor oameni care sar etapele. De experienţă, de încredere... Declaraţia aceasta are mai multe semnificaţii, iar modul în care au salutat-o câţiva dintre oamenii cu greutate din partid indică foarte clar prima consecinţă: Boc iese din joc. Practic, nimănui nu-i mai trece prin cap ideea că şeful celor cinci guverne păguboase mai e în stare de vreo ispravă în partid. Este, deja, out.

A doua semnificaţie ţinteşte direct spre „băieţii deştepţi” ai preşedintelui, din gruparea Voinescu-Preda şi chiar Udrea. Sau mai ales Udrea. Veto-ul „buldogului” faţă de o astfel de variantă este clar şi fără echivoc, cu atât mai mult cu cât sărutul de Iuda „al preşedintelui” de la remanierea sa din funcţia de ministru nu indică să mai fi rămas vreo urmă de simpatie între cei doi. Blaga a fost întotdeauna un personaj incomod în partid, prin lipsa sa de maleabilitate şi de încovoiere în faţa hachiţelor preşedintelui. Băsescu nu i-a iubit pe veteranii partidului, pentru că aceştia îi cunosc prea bine biografia. În faţa lor nu mai poate poza în apostol al dreptăţii şi onestităţii. De cei pe care nu i-a împins în afară, spre PSD sau PNL, a încercat să scape dându-le funcţii în care să se compromită. Dacă cu Videanu şi Berceanu n-a avut probleme, cu Blaga a fost mai greu şi a fost nevoie de jongleria din episodul marşului poliţiştilor ca să-l preseze să-şi dea demisia.

Dar, cel mai puternic imbold de a se angaja deja în campania electorală de partid a venit dinspre Elena Udrea. Ambiţiile acesteia nu cunosc limite. Mizând totul pe Băsescu, şi-a permis să fie de părere că Boc trebuie să demisioneze cu tot cu guvern. Nu odată a acuzat „greaua moştenire” de la Dezvoltare, dând de înţeles că în mandatul lui Blag