Protestul de la Ministerul Finanţelor semăna ieri cu un animal tăiat în două. Pe culoarele ministerului, peste 200 de funcţionari huiduiau de o zi şi o noapte conducerea care i-a lăsat cu salarii de măturători. Afară, la intrare, alţi 500 de colegi de-ai lor din Bucureşti aveau aceeaşi durere, însă ea trebuia îngrămădită în ţarcul aranjat de Jandarmerie. Fie că erau de la Garda Financiară, de la ANAF sau de la direcţiile de finanţe de sector, oamenilor le era interzis să se alăture celor de pe culoarele clădirii.

„Mă duc printre ei, să-i mai liniştesc", spunea, încordat, Vasile Marica, liderul sindical al „Sed Lex", în timp ce se strecura în mulţime. Funcţionarii erau îndârjiţi, pieriseră zâmbetele şi dispăruseră bancurile de la mitingurile de odinioară. Aveau şi de ce. Zeci de fluturaşi albi de salariu erau pasaţi din mână în mână, să-i vadă toată lumea: sumele variau între 400 şi 600 de lei. Spre deosebire de protestele unde oamenii „sunt scoşi", aici nu mişca nimeni în front. „Unde plecaţi, mă?", le-a luat rapid la întrebări o funcţionară vigilentă pe trei colege care ieşeau grăbite din ţarc. „La pipi, domne!". Răspunsul a liniştit pe toată lumea. Între timp, sindicaliştii împărţeau cafea prin mulţime, iar liderii erau pregătiţi cu sacoşe de mâncare comandată la o firmă de catering.

„Să ştii că acele salarii nesimţite, aşa cum le ziceaţi voi, le aveau consilierii şi directorii, nu noi. Ăia au venit şi au plecat cu miniştrii care i-au adus", povestea Lucian Marinescu, liderul Sindicatului Naţional al Funcţionarilor Publici din Direcţia Finanţelor Bucureşti. Salariile funcţionarilor de rând din minister depăşeau cu puţin 2.000 de lei, iar stimulentele compuneau cea mai mare parte din ele, explica sindicalistul. Protestatarilor nu le venea însă să creadă că tocmai ministrul Gheorghe Ialomiţianu, fost director al Direcţiei Generale de Finanţe Publice Br