Urmărind cel de-al doilea spectacol realizat de Arcadie Rusu la Teatrul Foarte Mic, Crazy Stories in the City, avem bucuria de a constata că în peisajul nostru coregrafic s-a mai ivit un tânăr coregraf care are ceva de spus, într-o manieră personală.

Spectacolul este unul de autor, întrucât lui Arcadie Rusu îi aparţin conceptul, scenariul, colajul muzical şi bineînţeles coregrafia.

Scenariul porneşte de la basme cum ar fi Grădina cu merele de aur sau snoave, precum Ursul păcălit de vulpe, dar izvorul folcloric se topeşte şi se transpune treptat într-o viziune modernă, transferul muzical şi coregrafic făcându-se armonios. Alăturarea muzicii populare cu cea a formaţiilor moderne şi a pasului popular sau de inspiraţie folclorică cu mişcări de dans contemporan se mariază fără nici o stridenţă. Astfel, se constată şi în dans ceea ce se constatase de mult şi în artele plastice, şi anume că, spre exemplu în sculptură, linia mult simplificată a sculpturii moderne face casă bună cu formele esenţializate arhaice. Muzical, singura nepotrivire este introducerea, la un moment dat, a unei romanţe, care nu se mai armonizează cu contextul, greşeală pe care a făcut-o şi Gigi Căciuleanu în Oui, Ba Da!, în care coregrafia este unitară stilistic, dar colajul muzical este pestriţ, din cauza alternării continue dintre trei suporturi muzicale - folclor, romanţe şi formaţii de muzică contemporană. Se mai poate discuta şi asupra titlului, întrucât istoriile evocate se leagă minimal de viaţa oraşului, cât şi asupra legăturii dintre istorioare, lucrarea anterioară a coregrafului, Promised Land, fiind mult mai unitară şi mai închegată. Dar actuala piesă coregrafică are câteva virtuţi esenţiale. În primul rând, însăşi aplecarea asupra izvorului folcloric este, în actualul peisaj românesc de dans contemporan, un fapt inedit. În piesele creatorilor tineri nu se ci