Tumora îi amorţeşte partea stângă a corpului şi-i provoacă crize de epilepsie. Copila de 3 ani are nevoie de operaţie
Pe Miruna a zărit-o într-un pătuţ de spital. Avea doar 5 zile. Mama ei o părăsise în maternitate. Sărăcia, celelalte patru guri pe care le mai avea de hrănit acasă au determinat-o să o "uite" în maternitate. Leontina, asistenta medicală din spital, şi-a spus atunci că trebuie să-i schimbe fetiţei soarta. Şi de urgenţă a înaintat actele pentru a o lua în plasament. Au urmat de-atunci zile minunate pentru ea şi soţul ei. Zile luminate de râsete curate, de priviri albastre, de gângureli care ulterior s-au transformat în "mama" şi "tata".
Miruna are acum 3 ani şi jumătate. Îi place să se uite la desene animate, spune despre ea că este o fetiţă curajoasă şi cuminte şi se bucură de fiecare îmbrăţişare sau alint al părinţilor ei. "Noi ne doream un copilaş de foarte multă vreme. De cum am văzut-o, ne-am îndrăgostit iremediabil de îngeraşul care parcă ne zâmbea din pătuţul în care fusese abandonată. Un an întreg am luptat să adoptăm copilul trimis nouă de bunul Dumnezeu. Este un copilaş plin de viaţă, care ştie să ofere zâmbetul ei de copil tuturor celor care o privesc, o fetiţă care luptă cu toate puterile ei să facă faţă unei tumori care o omoară în fiecare zi câte puţin", povesteşte mama sa, Leontina, cu voce înmuiată în tristeţe.
În urmă cu aproape trei luni, copila a fost diagnosticată cu tumoră intracraniană de lob pariental, o tumoră care face ca din când în când fetiţa să nu-şi mai poată mişca braţul şi piciorul stâng, să i se încleşteze gura, iar privirea să-i rămână fixată în gol. "Chiar dacă paralizia se remite deocamdată sub tratament, tumora pune stăpânire pe altă zonă sănătoasă a creierului ei. Boala micuţei noastre ne-a lovit din plin, noi nu trăim decât pentru ea, vrem să o vedem mare şi sănătoasă
