Putregaiul din sistemul public incepe sa iasa la suprafata, ivindu-se din sectorul vital al tarii, finantele. Sector condus de un ministru care are procese cu statul roman pentru neplata stimulentelor catre propia persoana, un om care a fost sechestrat in propriul birou de catre proprii angajati.
Asta sa fie omul potrivit pentru negocierile viitoare cu bancile creditoare si cu oraganismele financiare internationale?
Ma intreb daca Ialomitianu se va urca pe mese si va dicta singur dobanda pe care vrea s-o plateasca pentru banii imprumutati, sau se va strecura tiptil prin spatele usilor, constrans de situatia morbida a finantelor tarii. Il va mai crede cineva ca are forta unui tigru de stepa, cand el a aratat ca este un biet iepuras din Campia Romana? Se vor erija bancherii in rol de profitori sentimentali sau se vor gandi ca si iepurasii mai merita o sansa?
Proimisiunile, acordate angajatilor de la finante pentru redobandirea banilor din stimulente, creaza un precedent periculos pentru marea reforma a domnului Boc. Miercuri seara la TVR, Emil Boc enervat la culme de tupeul relizatorului, striga, sus si tare, ca atunci cand se vor vedea rezultate in lupta cu evaziunea vor veni si banii. Si nu care cumva, realizatorul Radulescu sa creada ca este in slujba mogulilor pentru ca se afla la televiziunea publica.
Iar, aici la TVR, "ori faci cum zic eu, ori, daca nu,... sa pleci!", vorba lu' Moromete catre rebelul sau fiu Paraschiv.
Pe calapodul basescian, "nu va dam ca nu meritati", Boc si-a continuat exercitul de mimetism extrem si, totodata, penibil. Calitatea in educatie nu exista, medicii sunt praf si pulbere iar evazionistii se distreaza pe banii statului. Atunci, de ce sa dam stimulente la niste oameni care nu-si fac meseria? Asta e retorica boccisto-basesciana, fluturata de ceva timp. Calitate nu se vede nici
