În anul 1898, Feodor Dostoievski publica romanul „Umiliţi şi obidiţi“, referindu-se la nedreptăţile din cadrul societăţii ţariste ruse din acea perioadă. Se pare că există o spirală perfectă în această direcţie, în sensul în care situaţia medicinii româneşti actuale este perfect superpozabilă tabloului evocat în celebrul roman. (...)
Această profesie nobilă, respectată de toate regimurile, inclusiv de cel comunist, a ajuns în zilele noastre să fie, probabil, cea mai blamată dintre toate categoriile sociale. Nu există zi în care presa şi televiziunile să nu transmită, în modul cel mai agresiv, fapte condamnabile „comise“ de personalul medical de la toate nivelurile. Întotdeauna, indiferent de situaţie, de boală, de vârstă, de patologia asociată leziunii, corpul medical este considerat responsabil pentru orice evoluţie nefavorabilă. A arăta cu degetul spre medici ca spre nişte criminali a devenit, practic, o modă. Astfel, întreg corpul medical este umilit şi nu găseşte o formă de apărare corectă, concretă şi decentă.
Vă rog să încercaţi să daţi în judecată orice cotidian sau săptămânal din România. Va fi absolut imposibil! Singurele instanţe care mai încearcă să creeze o atmosferă de calm în cadrul corpului medical sunt colegiile medicilor. De multe ori însă, nici măcar acestea nu sunt luate în considerare sau nu sunt lăsate să-şi expună punctele de vedere. Umilirea continuă prin salarizări de mizerie, lipsa posibilităţilor de angajare (un medic la şapte posturi vacante), posibilităţi limitate sau aproape nule de deplasare în exterior la congrese şi conferinţe, toate acestea duc la rezultate dezastruoase în ceea ce priveşte calitatea actului medical.
Această nobil Publicitate ă menire, ce reprezintă un talent preţuit încă din antichitate, tinde să se degradeze treptat în România. Astfel, la facultăţile de Medicină, selecţia este minimă, cont