Cristina Arteni predă engleza la grădiniţă şi istoria la liceu, însă banii tot nu-i ajung. De la cele două slujbe câştigă lunar în jur de 1.000 de lei, insuficient pentru a-şi plăti băncile, care îi cer lunar câte 350 de euro. Femeia spune că deşi îşi doreşte un copil nu-şi permite să facă unul.

Cristina Arteni (29 de ani) predă de cinci ani istorie, iar în urma diminuării salariale a mai rămas cu o leafă de 650 de lei. Ca să se poată descurca a optat pentru un al doilea loc de muncă: predă opţionalul de limbă engleză la o grădiniţă particulară, de unde mai câştigă 350 de lei. Chiar şi aşa, veniturile nu sunt îndeajuns pentru a-şi acoperi rata la apartament.

„Lumea poate mă judecă pentru că am o rată atât de mare, de 350 de euro. Ideea este că atunci când am făcut-o era de doar 243 de euro, iar veniturile mele erau duble. În ultimul timp, valoarea unui euro a crescut, iar salariul a scăzut cu 60%“, explică Cristina.

Femeia spune că face eforturi supraomeneşti pentru a-şi îndeplini sarcinile la ambele locuri de muncă. „Alerg toată ziua între liceu şi grădiniţă. Plec de la 7.00 şi ajung la 20.00. Pe timpul nopţii stau să-mi pregătesc lecţiile, să corectez testele. Este o fugă continuă ca să pot câştiga aceşti bani“, spune Cristina.

„Apelez la bunici ca să am ce mânca“

Profesoara îşi drămuieşte fiecare leu, a renunţat la concediu, la haine şi chiar la transportul în comun. Cel mai tare o mâhneşte faptul că nu-şi mai poate cumpăra cărţile de specialitate şi că trebuie să ceară ajutorul bunicilor cu alimente. „Era timpul ca la vârsta aceasta eu să-mi ajut părinţii şi bunicii, însă tot eu apelez la ei. De la părinţi cer cu toată ruşinea câteva milioane ca să-mi achit facturile, iar bunicii îmi trimit ceea ce muncesc tot anul în grădină. Am ajuns ca în loc tineretul să ajute pensionarii să fie invers“, spune profesoara