Sorin Ovidiu Vîntu avea intenţia să cumpere bunăvoinţa unor înalţi funcţionari din Ministerul Justiţiei din Indonezia, cu scopul de a bloca extrădarea lui Nicolae Popa, condamnat la 15 ani închisoare. Pentru acest lucru ar fi trimis mai multe persoane la Jakarta şi o sumă mare de bani. Banii ar fi fost destinaţi pentru obţinerea a două scrisori de recomandare de la două instituţii importante, în care să se susţină că Popa nu a comis infracţiuni pe teritoriul acestei ţări, „că e băiat bun". Cu aceste scrisori, instanţa de judecată indoneziană l-ar fi eliberat fără probleme, după cum rezultă din interceptările unor convorbiri telefonice şi a unor sms-uri. Salvarea lui Popa ar fi costat şase „cisterne de motorină" date în două tranşe : prima tranşă de trei „cisterne" urmau a fi date înainte, iar ultimele trei „după livrarea pachetului", adică eliberarea lui Popa. Potrivit specialiştilor, o cisternă ar fi, în limbaj codificat, un milion de euro. Potrivit interceptărilor, planul a căzut, deoarece oficialii indonezienii doreau toţi banii odată, iar Vîntu ar fi insistat să-i dea în două tranşe pentru „a nu fi păcălit".
Interceptările telefoanelor şi a mesajelor de tip sms au fost folosite ca probe de către procurori pentru trimiterea în judecată a lui Sorin Ovidiu Vîntu, Octavian Ţurcan şi Alexandru Stoian sub acuzaţia de favorizarea infractorului Nicolae Popa, condamnat în lipsă la 15 ani închisoare, în dosarul FNI.
Vîntu a vorbit codificat, după realegerea preşedintelui Băsescu
Rechizitoriul de trimitere în judecată e structurat în două părţi principale, în funcţie de şirul evenimentelor. În prima parte a rechizitoriului de până în decembrie 2009, adică până la realegerea lui Traian Băsescu în funcţia de preşedinte, Vîntu vorbea fără ocolişuri cu Popa, care locuia în Jakarta. Din convorbirile lor directe, necodificate, au rezultat mecanismele prin ca