Cunoscut inca din antichitate si pomenit in Psalmii lui David - "Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati, Spala-ma-vei si mai virtos decit zapada ma voi albi." - isopul era folosit in vechime ca o planta purificatoare.

Numele plantei vine de la grecescul "azob" care inseamna planta sfanta, nume care i s-a dat pentru ca isopul era folosit la curatirea templelor.

La noi, isopul creste numai cultivat pe soluri calcaroase, la lumina si caldura. Florile isopului sunt mici, albastre sau de un albastru-violaceu.

In scopuri medicinale se folosesc numai partile aeriene. Planta are miros placut si gust aromatic datorita uleiului volatile pe care il contine.

Isopul este astringent, antiseptic bronsic si cicatrizant. l curata plamanii fiind util intr-o diversitate de boli ca tuse, raceli, guturai, probleme ale sinusurilor si dureri in gat.

Infuzia se prepara din una, doua lingurite de planta maruntita la o cana de apa clocotita. Vasul se lasa acoperit 15, 20 de minute dupa care ceaiul se strecoara. Se beau doua ceaiuri pe zi.

In cazul durerilor de gat se poate face gargara cu o infuzie concentrate, doua linguri de planta la 100 ml de apa clocotita.

In ceea ce priveste actiunea asupra tubului digestiv, isopul are un efect laxativ usor, intareste mucoasa intestinala si bucala si relaxeaza orice spasm sau tensiune din aceasta zona.

Isopul mai este recomandat si in bolile de ficat si reumatism cronic. Se beau doua, trei cani de ceai pe zi cu planta infuzata timp de o ora.

Extern se poate folosi ca antiseptic si cicatrizant sub forma de comprese din infuzie - 100 de grame de planta la litru - sau cataplasma cu frunze proaspete tocate. Se poate aplica pe rani, echimoze si pe ulcere varicoase.

Isopul mai este recomandat in tratamentul emotiilor, in cazurile de frica ex