Spaţiile memoriale destinate unor evenimente tragice sunt tot mai aproape de locurile unde a avut loc trauma. Astfel, ele încep să prindă viaţă. Sursa: LIBERTATEA

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a relansat, joi, seria conferinţelor "Monica Lovinescu", printr-o prelegere cu tema "Mormânt, monument, memorial: Arhitectura pentru istorii controversate", susţinută de profesorul Augustin Ioan.

Conferinţa a oferit o perspectivă comparativă pentru arhitectura memoriei edificate în România după 1989, în condiţiile în care trecutul recent le oferă suficientă "materie primă" arhitecţilor pentru "a da formă" traumelor colective. Profesorul de la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu", din Bucureşti, a arătat cum au apărut memoriale spontane în proximitatea zonelor unde s-au produs evenimente tragice, ca de exemplu cele ridicate lângă cele două turnuri gemene din New York.

Arhitectura "aducerii aminte", tot mai spontană

"În proximitatea traumei există un fel de memoriale spontane. De exemplu, în apropierea fostelor turnuri gemene există un spaţiu memorial. Veţi crede că este vorba despre o cruce pe un soclu. Nu! Este vorba despre alăturarea unei fundaţii cu un element din structura de la World Trade Center", a explicat Augustin Ioan. Simbolistica a dictat acolo chiar conceptul arhitectural, a subliniat profesorul.

"Umbra care cade la ora 8 şi ceva dimineaţa, când a fost primul atac asupra turnurilor, arată exact locul în care a picat prima clădire", a indicat invitatul IICCMER.

Din Bucureşti, acesta a oferit exemplul Monumentului Holocaustului. "Nu e greu de observat că Memorialul Holocaustului din Bucureşti se află bine poziţionat în acest arbore al speciilor arhitecturii me moriale. El este un loc public salvat pentru Capitală, plasat simb