- Cultural - nr. 652 / 16 Octombrie, 2010 In episodul al II-lea dedicat istoriei satului Lueriu, comuna Suseni, asa cum rezulta si din studiul monografic datorat profesorului Mihail Stavila, invatatorilor Lucia Stavila si Mihail Moldovan, carora li s-a alaturat primarul de astazi al asezarii megiese municipiului Reghin, Mihai Morar, s-au facut referiri la toponimia satului. Pe scurt, din lucrarea "Monografia localitatii Lueriu, judetul Mures", doar un fragment care vine sa completeze, intrucatva, cele scrise in respectivul episod. Citam din pomenita carte. "Legat de numele satului Lueriu, s-au pastrat doua legende, transmise din generatie in generatie, prin viu grai. In 1805, apare in scripte numele maghiar al satului sub forma de Löver, apoi, in 1859, tot sub acest nume. Lö in limba maghiara inseamna impuscat, ver-sange, sau lö-cal, ver-sange, adica a impusca si a curge sange ori sange de cal, ceea ce face ca cele doua legende sa contina un sambure de adevar. Se stie ca ungurii sunt descendenti ai hoardelor mongole care au cucerit Panonia, ele fiind insetate de sange, de cuceriri nemasurate; mongolii erau stapanii cailor. Lasand la o parte legendele si disecand realitatea, nu trebuie sa se uite faptul ca metamorfoza prin care a trecut toponimul Luer a fost facuta in mod abuziv de catre vremelnicele stapaniri straine care s-au perindat pe acele plaiuri. Stapanirile straine au venit si au plecat. Au trecut ca apa peste pietre, iar luerenii au ramas in vagauna lor cu viata de zi cu zi, cu limba, cu datinile, obiceiurile mostenite din mosi-stramosi. Vremurile de teroare au ramas insa intiparite in memoria localnicilor. Candva, tarziu, cand apele involburate ale istoriei s-au mai potolit, un rapsod anonim le-a reinviat, sub forma de poezie, in balada "Bogdan si turcu". Aceasta a descoperit-o, in satul Lueriu, folcloristul T.A. Bogdan din Faragau-Mures. In veacurile