- Cultural - nr. 652 / 16 Octombrie, 2010 "Unul cu una, Altul cu alta, Fiecare vede poarta, Dar la poarta Nu-i niciunul." (Reducere) "Pescuitorul de Perle" _ primul volum de poezii, desi aparut postum, ofera autenticului cititor de poezie o valoare rara a unui creator liric de durata vesniciei Doinei ori a Baladei populare sau a Basmului romanesc. Intentia noastra prezenta nu se vrea o analiza cu iz didactic, ci o invitatie de a culege cu mainile sufletului nestemate florale de pe campul poeziei, spatiu atat de divers privind valorile versurilor care alcatuiesc culegeri tiparite. In "Prefata", autorul il invita pe un potential gustator de poezie: "Te-am chemat la mine,/straine,//si ti-am dat un scaun sa stai./Mi-era asa de urat singur!/Altul n-am mai aproape,/In casa mea, poate,/te vei simti stingher./As vrea sa-ti aduc ceva/sa-ti racoresti setea,/dar uite ca n-am./Sufletul meu, asa cum ti-l dau,//ia-l!/E tot ce pot sa-ti cinstesc/in casa mea, frate, eu." In confesiunea "Eu", Sachim Barsanu se defineste in primul catren: "Sunt energii clocotitoare-n mine/Si tanar simt ca sunt, asa sunt si eu./Mi-au dat tarcoale greutati mereu,/Dar n-am lasat niciuna sa ma-n-cline.". Atitudinea lirica ce musteste de confesiune o ilustram cu un alt catren din "Implinire": "Eu n-avui drumul luminat de soare/Cum l-au cei tineri si-l au copiii mei, /Mai greu un pic, l-am tras spre - un fund de zare, /Cum am putut sa-l trag, printre misei." Nu se poate sustrage "blestemului" sacru al creatiei poetice: "Vreau mustul gliei sa-l prefac in roade, /Belsug de poame sevele sa-mi fie, /Sa freamat ca padurile de cetini/Aceasta nesfarsita bucurie." ("Mustul gliei"). Tot ce atinge cu sufletul si cu privirea se metamorfozeaza in nestemate poetice: "Dragoste", "Sanii tai", "Tovarasei de viata", "Frumoasa mea", "Copilei mele, Doina" din care citam ultima strofa: "Mi-este draga, stiu ca-mi es