Artista are în repertoriu o mulţime de cântece tradiţionale din Vlaşca Veche, învăţate în copilărie de la părinţii săi şi de la vestiţii lăutari Petrică Stângaciu şi Stelian Ghiocel.

Doina Tudora Cernea cânta, în anii ’80, alături de Liviu Vasilică, muzică de Vlaşca, acompaniată de Ansamblul „Doina Giurgiului”. Are în palmares numeroase premii şi menţiuni, iar dacă ar fi răspuns invitaţiilor primite, ar fi prestat şi în vestitele ansambluri folclorice bucureştene „Ciocârlia” sau „Doina Armatei”.

Părinţii artistei au fost ciobani din satul Frasinu, aşa că de mică era trimisă cu oile la păscut, pe dealul Tabanu. „Acolo am crescut, cântând, aşa cum îi auzeam pe mama şi pe tata de la care am moştenit şi glasul. Tot acolo dormeam, cu capul pe iarbă şi, tot pe dealul Tabanu, am învăţat, de pe cărţi roase de miei. Dar în toate clasele luam premiu”, spune Doina Cernea.

Printre cei mai dragi oameni din viaţa ei s-a aflat fratele mai mare cu doi ani şi jumătate, Costel Cernea, căruia îi spunea „Nenicuţu”. „El m-a încurajat să mă fac artistă. Împreună am păcălit-o pe mama, care voia să studiez zootehnia, şi m-a ajutat să mă înscriu la liceu la Giurgiu, la „Tudor Vianu” şi la Şcola Populară de Artă”, povesteşte cântăreaţa.

Ei doi, singurii fraţi supravieţuitori din 11 copii ai părinţilor, au fost toată viaţa împreună, la bine şi la rău. „Neicuţu îmi spunea mereu «Să-mi vii cu premii!» El era ofiţer şi eu executam ordinul”, glumeşte artista.

Profesoară de muzică populară

Doinei Cernea îi place să poarte straie vechi, populare, de peste 100 de ani. „Multe dintre piesele costumelor le am, primite în dar, de la foştii elevi”, spune înduioşată, artista.

Ea este mândră de faptul că poate fi profesoară de muzică populară. „Am experienţă scenică, aşa că îi înţeleg pe cei tineri, care abia pornesc la drum şi ştiu cum să-i ajut să-şi depăşească emoţii