Baconschi a intrat in PD-L si n-a facut-o degeaba. Baconschi a intrat sa conduca. Baconschi a intrat sau a fost adus pentru ca e o solutie. Una dintre putinele pe care le mai are principalul partid de guvernamant.

Intrarea sefului diplomatiei romane in PD-L e in acelasi timp o solutie de rezerva pentru debarcarea lui Boc, o incercare de a linisti apele in partid si mai ales una din putinele variante prin care poate aduce o noua directie in PD-L, prin legaturile sale cu Biserica.

De ce Baconschi?

Solutia ideala pentru conducerea PD-L? Tot ce e posibil. Ministrul de Externe al Romaniei are multe atuuri si putine vulnerabilitati. Cel mai mare avantaj al sau e tocmai faptul ca e titularul portofoliului de la Externe. Adica a fost pus intr-un loc din care nu poate fi tras la raspundere pentru situatia economiei. Din contra, postura de sef al diplomatiei romane aduce prestigiu, cu exceptia momentelor in care ministrul nu face gafe memorabile a la Cioroianu.

Iar eroarea lui de cand a facut declaratiile despre infractionalitatea din codul genetic al etniei rrome nu a facut prea mare valva. Oricare altul dintre ministrii importanti ai Guvernului Boc ar fi avut in spate mult prea multe pietre de moara pentru a fi personajul care sa impulsioneze partidul. De ce? Pentru ca fiecare e implicat in vreun minister cu rol economic.

Apoi, Baconschi e un om apreciat. Nu vorbim de aprecierea valorii sale, ci de aprecierea din partea diferitelor tabere din PD-L. Fostul absolvent de Teologie are in primul rand increderea lui Basescu. Sa nu uitam ca a fost consilierul sau si ca apoi a fost trimis in postul de ambasador la Paris tot printr-o decizie a sefului statului. Si nimeni nu se indoieste de faptul ca Baconschi nu ar fi ajuns in postul de ministru de Externe daca Traian Basescu nu l-ar fi cerut in mod explicit.

In a