Textul e o adaptare dupa editorialul aparut in aceasta dimineata pe prima pagina in Le Monde. Mi s-a parut foarte bine scris si foarte plauzibil cu situatia din Romania.
“Politica este arta de a cupla curajul, timpului. Datoria curajului, exigentei vremurilor. Contestarea puternica a proiectului de reforma a pensiilor arata ca suntem o tara conservatoare in care istoria serveste drept paravan prezentului. Contrar a ceea ce se lasa sa se creada, seful statului nu da dovada unui voluntarism exceptional atunci cand se refera la pensii. Vecinii nostri europeni au tratat in majoritate aceasta problema. Criza economica actuala, cu deficitele si cu datoria pe care aceasta le-a adus, au fost cele care l-au impins sa reactioneze.
Aceasta problema nu facea parte din programul candidatului Sarkozy. A fost impus de dereglementarea capitalismului care a crescut riscul exploziei sistemului actual de pensii. « Ceasul » reformei trebuie atent reglat pentru a functiona corect. Dar pentru asta e nevoie de curaj si de justete.
O reforma de anvergura nu poate fi acceptata decat daca sunt indeplinite doua conditii. Prima cere ca ea sa fie explicata metodic, iar a doua, ca ideile pe baza careia se reformeaza sa fie corecte. Ori, la noi ambele conditii sunt ne-indeplinite. (pentru marirea imaginii, faceti click pe ea)
Explicatia ? Guvernul a expediat reforma inca de la inceput in derizoriu, preferand o cursa in viteza printre explicatii. Era nevoie de o legitimitate a reformei pe care numai intelegerea ei de catre toata lumea o poate oferi.
Iar insuficienta explicare lasa poarta deschisa falselor solutii. Opozitia de stanga prefera demagogia lansand idei care nu au nimic in comun cu realitatea. Stanga politica isi taie astfel si sansa de a-si construi o credibilitate pe baza singurei mize care conteaza : insuflarea unui spirit de drept
