- Cultural - nr. 652 / 16 Octombrie, 2010 - Tõkés mintea ceva mai departe de tara si chiar era crezut. Ce te faci insa ca un alt mincinos, care iti era coleg de redactie, a intrat pe post, la Radio Cluj, in vremea cand conduceam redactia de Actualitati, si-a-nceput sa turuie: "Aici, la Cluj, in Capitala Ardealului, ungurii sunt primii dati afara din serviciu, n-avem voie sa vorbim ungureste pe strada, copiii nostri nu sunt primiti la gradinite, iar eu, pentru ca am spus aceste adevaruri, astept sa fiu arestat din clipa in clipa..." Minciuni pe care nici el n-avea cum sa le creada. El, cel care avea sa fie promovat intr-o importanta functie de conducere in Televiziunea Romana. Merita sa stiti si finalul. Au sunat sute de telefoane prin care oameni revoltati au cerut sa fie analizata situatia. Au sunat si multi unguri, intreband mirati cum e posibil sa difuzam asemenea enormitati. S-a convocat de urgenta Colegiul Redactional, din care faceam si eu parte, in calitate de sef al Departamentului Actualitati. Era acolo si Feri Somay, coordonatorul redactiei in limba maghiara. La capatul audierii emisiunii, ne-am privit toti mirati, inclusiv Feri, care a plecat imediat sa "descopere" cine a fost redactorul si sa ne comunice hotararea sa. A urmat inca o minciuna, cea mai gogonata. Ca sa-si salveze protejatul, a anuntat in Colegiu ca "eroismul" apartine unui colaborator extern, Fritzi. Vai, bietul om habar n-avea ca i se pune in carca asa ceva. El era comentator sportiv si atat. Un om infirm, cu un picior taiat de tren. Cel mai longeviv redactor sportiv al Clujului postbelic... Cum eram buni prieteni, i-am povestit, peste ani, intamplarea de-atunci, ramanand uimit de fantezia lui Somay, cel care, sa-l ierte Dumnezeu, s-a repatriat la Budapesta, unde isi doarme somnul de veci. E un exemplu dintre sute si mii, prin care, in fiecare clipa, s-a recurs la tehnica manipularii... -