Nota: acest text are greseli gramaticale. e ok, iaca s-a inventat si scrisul “ca-n viata”. cineva trebuia sa o faca si pe asta , e in regula, o fac eu. fiind o prostanaca, imi permit sa “imi permit” sa scriu cu picioarele .
**
Prima varianta a acestui text a fost scrisa (cred, nu mai stiu) acum vreo doua saptamani (?? mai mult?) intr-o miercuri. Prima data cand l-am vazut pe omul care e subiectul acestui text a fost luna trecuta. Prima oara cand am dat “nas in nas” (via un mesaj, si, ulterior, rar inca unul si inca unul…mai apoi am aflat si de ce, era la un final de relatie si, citind aici ca evit sa discut prea “prietenos” cu barbati ocupati, s-a gandit ca va fi degeaba -touche, asa ar fi fost) cu el a fost acum doua luni si ceva…
Partea buna, cea care a condus la aceasta varianta (a doua si ultima) e ca ..textul initial a stat [degeaba] la soare in laptop. Nu am simtit sa-l public, stiu si de ce. Reactia protagonistului a fost surprinzatoare pentru mine. L-am intrebat daca pot sa public un text despre el (n.a. “domnul” este un top intr-o “lume”, daca as fi publicat textul initial, macar colegii sai de breasa, persoane care, cred eu..citesc Pandora’s, l-ar fi reperat fara probleme) iar raspunsul a fost “da, stiam ca o sa vrei sa scrii, ACUM nu am nimic de ascuns, nu ma feresc, numa’ nu-mi scrie numele” (pardon, sa avem iertare, cei care sunteti in urma cu “ale vietii”-luati lectii, iata o chestie care se afla la limita dintre adevar si minciuna , poate fi un adevar pur sau o minciuna, insa observati cat de frumos a fost impachetata!).
Bun. Repet, nu voi mai publica povestea initiala, un story foarte simpatic despre un barbat care a descoperit o femeie in scris si care pana la urma a cautat numarul ei de telefon in “Yellow Pages”( eu nici acum nu stiu cine ti-a dat numarul! Si in continuare nu vrei sa-mi spui! Te porti ca un jurnalis
