Dacă Washigton Star, jurnal foarte respectat, ar fi publicat această istorie, JFK n-ar fi mai ajuns niciodată la Casa Albă.

În 1959, înainte ca J.F. Kennedy să-şi depună candidatura la Preşedinţie, o casnică, pe numele ei Florence M. Kater, ajunge la concluzia că are datoria sfântă de a stopa ascensiunea tânărului politician, dat fiind că fusese martora aventurilor sexuale ale căsătoritului. În casa sa din Georgetown, doamna Kater ţinea cu chirie pe o anume Pamela Turnure, o jună bine făcută, de 21 de ani. Graţie acestor note definitorii, Pamela a devenit pe loc secretara senatorului JFK. Viitorul Preşedinte venea noaptea la amantă şi pleca pe la trei dimineaţa. Florence M. Kater era o catolică irlandeză austeră. Ştiind că JFK s-a înscris în cursa pentru nominalizarea de către Democraţi, ea şi-a propus să-l blocheze, considerând - şi de pe drept cuvânt, zicem noi - că un candidat pentru Casa Albă trebuie să aibă o ţinută ireproşabilă.

Pamela Turnure avea dormitorul la etajul 1 al casei Kater. În noaptea de 11 iulie 1958, Florence M. Kater şi soţul ei, Leonard, reuşesc să-l pozeze pe Kennedy în timp ce acesta o ştergea motăneşte. Enervat, JFK îi abordează în plină stradă pe Florence şi pe bărbatu-său şi-i ameninţă că-i lasă pe drumuri dacă nu-l lasă în pace. Mai mult, viitorul preşedinte îşi pune avocatul s-o contacteze pe Florence M. Kater şi să-i ofere bani în schimbul tăcerii. Deşi avocatul lui Kennedy, James McInerney, se întâlneşte de şapte ori cu femeia revoltată, aceasta nu se lasă mituită. Şi mai convinsă că JFK n-are ce căuta la Casa Albă, după tentativa de mituire, în mai 1959, Florence M. Kater trimite fotografia, împreună cu o minuţioasă relatare a tentativei de a i se închide gura, la 50 de redactori-şefi, editorialişti şi politicieni.

Pe măsură ce JFK se apropia de nominalizarea din partea democraţilor, irlandeza catolică devenea tot mai