Bănuiesc că mulţi oameni în toată firea îşi doresc din când în când să retrăiască perioada în care erau obligaţi să înveţe, să înlocuiască corvoada cu plăcerea de a studia fără spaima examenelor. Auzim uneori o formulă devenită banală: "Ei să fi avut eu atunci mintea de acum...". Nu e chiar imposibil. Avem la dispoziţie, cu un efort minim, mijloacele a ceea ce se numeşte educaţie continuă. Putem folosi aşa-zisele unelte moderne şi să circulăm pe autostrada informaţiei electronice sau să le folosim pe cele tradiţionale, în primul rând cărţile. Există autori care au reuşit să ocupe locuri de frunte în acest domeniu, publicând, cam în fiecare an, o "Scurtă istorie". Printre ei, Bill Bryson, autorul unei duzini de volume mult lăudate. Se pare că pe merit.
Bryson a devenit cunoscut mai cu seamă datorită unei scurte istorii care cuprinde aproape orice şi are un titlu pe măsură. Impresionat cândva de observaţia lui Carl Sagan: "Cine vrea să coacă o plăcintă cu mere pornind de la zero trebuie mai întâi şi întâi să creeze Universul!", el se ocupa de nenumărate subiecte. Printre ele, cosmosul, cu accent pe sistemul solar, Pământul şi structura lui, atomul, viaţa, evoluţia, în fine omul, ca să sfârşească cu un misterios "La revedere!", care poate fi înţeles în câteva feluri, inclusiv "Adio!".
De curând, Bryson a publicat o nouă carte, nu mai puţin fascinantă decât cele apărute până acum. Dacă subiectele abordate au fost, fără a le cita pe toate şi fără să respectăm ordinea cronologică, deriva continentelor, lingvistica, fauna australiană, nişte misterioase ruine din Africa sau pădurile nord-americane, acum autorul se ocupă de viaţa casnică. Cartea se numeşte: "Scurta istorie a vieţii de zi cu zi" şi încearcă, spune autorul, să fie "o istorie a lumii aşa cum o vedem dacă rămânem acasă". Explorarea unei case, de data aceasta chiar casa în care locuieşte
