In ce masura mai seamana PSD cu discursul lui Ion Iliescu de la congresul mobilizator care l-a adus la microfon cu mesaj inclusiv pe Radu Sarbu, reprezentantul unui partid care-l socotea pe fondatorul socialismului cu fata umana ca fiind la originea tuturor necazurilor de dupa revolutie ale romanilor?
Socotind dupa cantitatea discursului, intr-o mica masura. Cele peste 40 de minute de analiza denota ca neamaiavand audienta in interior, fiind de multisor nevorbit cu rost, Ion Iliescu a folosit ocazia pentru a arata ca inca exista, si are o capacitate de lupta demna de lauda.
Dar nu atat spre poporul pesedist s-a adresat el, ci mai ales spre bazinul sau electoral, care inclin sa cred ca mai are inca o consistenta de invidiat, cu toate ca parintele PSD se afla la varsta la care ar trebui sa impleteasca botosei.
Care bazin electoral nu are unitate de masura pentru populism, acest concept lipsindu-i cu desavarsire din fondul principal de cuvinte. Cum sa nu fie asa, de vreme ce este destinatarul manierei lui Ion Iliescu de-a socoti vremurile pe care le-a calarit timp de10 ani?
Presedintele-fondator este constient ca fiind un rasfatat al sistemului, a facut parte din el si si-a pus amprenta asupra dezvotarii democratiei romanesti, dar in ochii electorarului, care are memorie scurta, asta nu are importanta. In ce masura a ajuns societatea in care ne invartim sa sufere de toate bolile de nervi si din cauza prestatiei sale parintesti nu mai conteaza - aceasta este singura constatare in jurul careia ma invart de cand l-am ascultat, si ma intreb cati dintre romani isi mai amintesc.
In fapt, pe o aducere-aminte selectiva se bazeaza Ion Iliescu. Principala caracteristica a companiei pentru cucerirea puterii de catre PSD este demonizarea actualilor guvernanti prin comparatia cu dictatura lui Nicolae Ceausescu.