Gheorghe Ialomitianu nu are nicio secunda caderea morala sa judece suplimentele salariale. Nu atata vreme cat le considera bune pentru sine si nocive pentru altii.

Nici Vasile Marica nu are o asemenea competenta. Nu atat timp cat are un o implicare indirecta cel putin la Ministerul Finantelor, acolo unde este director sotia domniei sale.

Si unul si celalalt au viciat profund sensul pentru care salariatii de la Finante au rupt, cum se spune, coada pisicii, protestand pentru un motiv cat se poate de frustrant si real: venituri jenante, de 400 pana la 1.200 lei/ luna.

Daca Ialomitianu avea un motiv sa destructureze revolta salariala - reprezinta Puterea - Marica nu are nicio scuza pentru felul in care s-a amestecat si a stricat totul.

Pe de alta parte, ce fel de ministru este acela care nu are habar de sistemul de plata din institutia pe care o conduce? Si care n-a avut intelepciunea sa taie suplimentul dupa reasezarea logica a salariilor?

Sindicatele n-au ridicat aceasta problema nicio secunda. Nici in august, si nici in septembrie, ceea ce inseamna ca nu aveau habar de deficienta. S-au trezit si ele in mijlocul revoltei justificate a oamenilor exact ca si ministeriabilii.

Si, ca si cum nu era suficienta lipsa aceasta, s-au amestecat in greva si au stricat tot. S-au amestecat gandind sa mai castige un pic de imagine. Ma rog, sa se spele de pacate in protestul pur al unor oameni infranti.

Unde au ajuns in formidabila lor negociere cu muschi? Fix in combinatia ticaloasa pe care o infierau Ialomitianu si sindicatele: sumele vor fi distribuite de sefi. Ca si pana acum. Adica se pastreaza pestele stricat de la cap.

E adevarat, nu cred ca stabii politici isi vor mai permite magariile de pana acum. Dar cel putin au un motiv pentru dirijarea preferentiala a stimulentelor: ala a fost