De ratat putea fi ratat întreg congresul. De multă vreme nu am văzut atâtea feţe plictisite strânse la un loc. Poate doar la un meci de fotbal din Liga lui Mitică.
Sala. Extrem de prost aleasă. La Sala Palatului îşi fac pedeliştii de obicei sindrofiile. Numai că dacă tot nu au mai făcut congrese de ceva vreme, portocalii nu au mai strâns din campania pentru europarlamentare atâta pădure de braţe şi nici atunci nu vor fi fost chiar 4.500 ca sâmbătă. Aşa se face că în aglomeraţia de ieri, cu holurile alea reci şi deloc prietenoase nu-ţi venea să socializezi cu nimeni.
În plus, să alegi o sală căreia îi va fi fost dat să “vadă” reuniunile CC ale PCR şi unanimitatea de pe acea vreme pentru a consacra o nouă unanimitate de genul Ponta reales la al doilea congres, e iarăşi o idee neinspirată. Vânzoleala de la Palatul Parlamentului sau de la Romexpo (ştie mister Vanghelie ce ştie!) e de o mie de ori mai plăcută. Şi mult mai fertilă pentru jocuri şi şocuri de culise.
Invitaţii. Să-i aduci pe scenă pe post de invitaţi de onoare pe Teodor Meleşcanu, Codrin Ştefănescu şi Sorin Oprescu, trei foşti pesedişti care şi-au luat la un moment dat bagajele pentru alte destinaţii, iar apoi să vii şi să faci teoria trădătorilor de la UNPR e curată ipocrizie. Caravasăzică trădătorii de ieri sunt buni acum pentru că a trecut timpul şi îl înjură pe Băsescu, trădătorii de azi nu sunt deocamdată buni pentru că merg alături de ăl mare de la Cotroceni. Un fugar e mereu un fugar, nu se aplică la Ponta şi asociaţii.
“Gluma” cu Radu Sârbu. Să-l inviţi pe preşedintele a jumătate, a un sfert, a o zecime de PNŢCD pe scenă e iarăşi caraghios, după cum nu altfel poate fi caracterizat tot ceea ce întâmplă cu partidul lui Coposu şi Diaconescu. Ion Diaconescu.
Modul în care a fost tratat Mircea Geoană. Nu sunt multe de spus pe tema asta. Actuala conducere a PSD dă senzaţia că
