Succesele României în atletism, handbal şi rugby n-au fost deloc întâmplătoare. Sportivii noştri şi antrenorii lor au inventat scheme şi procedee tehnice prin care au surprins lumea sportului internaţional. Chiar dacă nu dispune de baze foarte moderne, sportul românesc şi-a clădit succesele din deceniile trecute pe inteligenţa sportivilor şi antrenorilor săi.

Fără să fie cei mai grozavi şi deştepţi oameni din lume, românii au jucat uneori un rol important în istoria umanităţii. Iar în această perioadă critică, în care se conbalizează adeseori minusurile celorlalţi şi lipsurile tuturor, ne amintim rareori de aceia care, prin invenţiile şi inovaţiile lor, au făcut ca viaţa noastră, a celor de azi, să fie, totuşi, mai bună. Uităm de toţi acei inventatori români pe care omenirea îi respectă. De Henri Coandă şi de al său motor cu reacţie. De Petrache Poenaru şi de tocul rezervor imaginat de el. De Justin Capră şi de rucsacul zburător pe care l-a inventat. De mulţi alţi români mai cunoscuţi dincolo de graniţe decât la noi (oare de ce?).

Sportul n-a făcut nici el excepţie şi, de mai bine de un secol, campioni şi antrenori de la noi şi-au pus amprenta asupra dezvoltării acestuia, reuşind fie performanţe deosebite, unele dintre ele de neimaginat până atunci, fie execuţii tehnice pe care nimeni înaintea lor nu le mai încercase.

Altitudinea, secretul alergătorilor de fond

Paula Ivan, Fiţa Lovin, Doina Melinte, Maricica Puică, Gabo Szabo, Violeta Szekely-Beclea (ordinea este alfabetică), iată câteva dintre marile campioane ale semifondului şi fondului din România. Rezultatele lor nu au fost deloc întâmplătoare. Pe lângă trudă şi talent, aceste sportive au beneficiat şi de metode de antrenament avangardiste. Iar una dintre ele o reprezenta pregătirea la altitudine.

Dublă campioană olimpică şi europeană, multiplă deţinătoare a recordului mondial la săr