Mesteacanul este un arbore inalt care poate ajunge la 25, 30 de metri dar are si o coaja, scoarta alba caracteristica. Creste, mai ales, in clima temperata nordica.

In Rusia, mesteacanul este considerat copac national si este serbat in timpul Saptamanii Verzi de la incaputul lunii iunie.

Rusii, dar si chinezii din partea de nord a Chinei consuma seva mesteacanului ca bautura racoritoare despre care se spune ca ar avea proprietati tonice. Seva este apoasa, galbuie si are un gust dulceag.

In scop medicinal, de la mesteacan se folosesc frunzele, scoarta care se exfoliaza transversal si sucul, seva.

Cura cu decoct din coaja de mesteacan are efecte digestive, depurative si antiulceroase. Decoctul este eficient in ulcerul gastric, dar si in tratamentul intern al unor boli de piele cum ar fi acneea.

Maceratul din scoarta de mesteacan este recomandat impotriva pistruilor si a petelor. Se obtine punand 100 de grame de scoarta bine uscata intr-un litru de vin rosu. Amestecul poate fi folosit dupa 8 zile. Se pun comprese pe zonele afectate de doua ori pe zi.

Infuzia din frunze uscate de mesteacan este recomandata persoanelor care au colesterolul crescut.

Din frunzele proaspete de mesteacan se poate prepara un adaos pentru baie, folosit in tratamentul bolilor de piele, dar si pentru spalarea parului. Mesteacanul astfel folosit combate matreata si favorizeaza cresterea unui par sanatos.

Adaosul pentru baie se prepara in felul urmator: doua maini duble de frunze de mesteacan se pun la macerat in patru litri de apa rece. Se lasa cateva ore, apoi se incalzeste, se strecoara si se adauga in apa de baie.

Dupa baie, corpul nu se sterge. Se imbraca un halat si se sta in pat, sub patura, macar o ora.

Pentru tratarea colicilor intestinali, oamenii de la tara prepara un a