Traian Băsescu a declanşat un nou atac la adresa mass-media în emisiunea „După 20 de ani“ de la Pro TV.

Şeful statului a spus că nu există niciun fel de susţinere din partea presei faţă de reformele statului. Ba mai mult, aceasta s-a constituit, în opinia preşedintelui, într-o opoziţie faţă de acest proces. Eu consider că realitatea este cu totul alta. De fapt, statul este într-o opoziţie permanentă faţă de propria-i reformare. Iar cel mai recent exemplu în acest sens este desemnarea lui Gheorghe Ialomiţianu în funcţia de ministru al Finanţelor. Această numire este ca şi cum ai pune la cârma unui petrolier de mare tonaj un căpitan care abia se descurcă să treacă un vaporaş de pe un mal pe altul al Herăstrăului. Protestele de săptămâna trecută de la Ministerul Finanţelor au scos la iveală un ministru speriat, depăşit de situaţie, care a trebuit să fie „extras" de SPP din faţa oamenilor pe care se presupune că trebuie să-i conducă. În aceste condiţii, oare ce forţă de negociere va avea domnul Ialomiţianu în faţa marilor bancheri, atunci când se va duce să facă rost de bani? Cum va ţine piept celor de la FMI atunci când oficialii americani ne vor băga pe gât totul felul de clauze împovărătoare? Ce reforme şi strategii fiscale va implementa Domnia Sa, când, până mai ieri, era un simplu perceptor?

Probabil vă întrebaţi cum trebuie să arate un ministru de Finanţe în adevăratul sens al cuvântului? Uitaţi-vă la bulgari: Simeon Djankov (40 de ani) a lucrat peste 13 ani ca economist-şef la Banca Mondială, participând la misiuni ale acestei instituţii în diverse zone ale lumii afectate de criză. A înfiinţat un think-tank la Harvard University. Este printre primii 100 cei mai citaţi economişti din lume. Ce a însemnat această numire pentru guvernul bulgar? O politică fiscală stabilă, care contribuie la echilibrul necesar pentru zona europeană, după cum a declarat cance